Suedia sub semnul întrebării (1/2): Revoltele din Husby, un eşec răsunător

Staţia de metro din Husby, la periferia capitalei Stockholm, în 22 mai 2013.
Staţia de metro din Husby, la periferia capitalei Stockholm, în 22 mai 2013.
23 mai 2013 – Aftonbladet (Stockholm)

Revoltele care au izbucnit zilele acestea la periferia oraşului Stockholm arată că integrarea numeroşilor imigranţi care locuiesc aici nu s-a realizat. Sub semnul întrebării se află acum lipsa de voinţă politică a guvernului de a acţiona pe frontul educaţiei şi a creării de locuri de muncă.

Pietrele aruncate şi incendierea maşinilor din Husby [periferie la nord de Stockholm] arată fiascoul unei politici. A fost nevoie de mult timp pentru a se ajunge în această situaţie. Va fi nevoie de mult timp pentru a o redresa.

Husby seamănă cu numeroase alte cartiere de periferie cu probleme din jurul capitalei suedeze. Ele au în comun o puternică populaţie de imigranţi, un număr ridicat de beneficiari de ajutoare de stat, numeroşi tineri care nu învaţă nimic la şcoală şi o rată a şomajului foarte ridicată.

Potrivit cifrelor agenţiei suedeze pentru locuri de muncă, 20% dintre tinerii din Husby nu aveau nicio activitate în 2010. Un tânăr între 16 şi 19 ani din cinci nu avea o slujbă şi nici nu studia. Pe hârtie, ei nu făceau nimic.

Dar omul este astfel făcut încât îşi creează ocupaţii, şi aceşti tineri – băieţi cei mai mulţi – şi-au găsit noi activităţi cărora să se dedice. De exemplu, să se posteze pe poduri şi să arunce cu pietre în maşinile de poliţie, sau să incendieze maşina vecinilor. Nu îşi spun cu siguranţă că este mai bine să facă rele şi să spargă tot decât să nu facă nimic, şi totuşi asta fac, şi aici este problema.

Noi resurse pentru educaţia naţională

Din cei patru tineri care au fost audiaţi până acum [22 mai] ca urmare a revoltelor din Husby, cel mai mare are 18 ani. Toţi, cu excepţia unuia, au fost deja condamnaţi. Chiar şi tânărul de 15 ani, care este responsabil din punct de vedere penal de actele sale de puţin timp [vârsta responsabilităţii penale este fixată la 15 ani în Suedia].

Nu e nevoie să fi studiat la Politehnică pentru a înţelege că suntem aici în prezenţa unui fiasco politic răsunător.

Problema vine din ghetoizare. Din 12 000 de locuitori din Husby, ceva mai mult de 60% sunt născuţi în străinătate. Dacă îi adăugăm pe cei născuţi în Suedia dar ai căror părinţi sunt născuţi în străinătate, această proporţie se ridică la 85%.

Problema provine şi din şcoală. Premierul Fredrik Reinfeldt a evocat pe 21 mai deblocarea de noi resurse pentru educaţia naţională. Este o veste bună, dar poate că acest lucru ar fi trebuit să fie făcut cu mult timp în urmă. Când un licean din cinci nu merge la şcoală, înseamnă că învăţământul local a eşuat.

Cartierele cu imigranţi – exotice

Problema este legată şi de slujbe. Locul de muncă este primul vector de integrare. Aici se perfecţionează cunoaşterea limbii, se formează legături, se câştigă bani.

Periferiile care primesc mulţi imigranţi cer pur şi simplu o atenţie colosală, pe care decidenţii politici nu le-au acordat-o.

Acest defect de gestionare nu datează, vai, de astăzi, şi în mod curios am închis ochii la această problemă. Pentru mult timp, nu am avut nici măcar dreptul de a spune că un cartier care număra nu mai puţin de 114 naţionalităţi cerea mai multe resurse şi mai multă atenţie decât cartierele care au în mod clar mai puţine. În schimb, cartierele cu densitate mare de imigranţi erau prezentate ca destinaţii exotice de unde se puteau cumpăra legume ieftine.

Problema nu se va rezolva de azi pe mâine. Va trebui să injectăm resurse considerabile în educaţie, încă de la grădiniţă.

Când derapajul începe din adolescenţă, cum a fost cazul acestor tineri care au fost audiaţi, şansele de a reveni pe drumul cel bun sunt slabe. Când părinţii, şi părinţii prietenilor, nu au o slujbă, poate părea perfect natural să nu munceşti. Când şcoala ne dă impresia unei ţări străine, este uşor să renunţi la şcoală.

La Husby, rata de activitate este de aproximativ 40%, faţă de 65% la nivelul întregii Suedii. În această primă cifră rezidă răul – sau mai degrabă cel mai mare rău.

Factual or translation error? Tell us.