Recoltarea grâului în Somerset (Anglia).

PAC: un sistem complex şi esenţial

Pe 18 noiembrie, Comisia Europeană prezintă principalele linii ale reformei politicii agricole comune. Miza principală: reechilibrarea cheltuielilor între state şi a ajutoarelor între producători.

Publicat pe 18 noiembrie 2010 la 11:46
Recoltarea grâului în Somerset (Anglia).

Bătrâna caricatură are viaţa dură. În centru, un mic ţăran francez, cu bereta strânsă pe cap şi o Gauloise brună în colţul buzelor. În Bretania, în condiţii dificile, fabrică brânzeturi de capră nepasteurizate [Bretania nu este totuşi o regiune producătoare de brânză de capră] şi, la intervale regulate, manifestă împotriva deciziilor de la Bruxelles, blochează autostrăzile şi dă foc câtorva cauciucuri vechi.

O imagine comodă care determină comentarii superficiale. În acelaşi timp, aranjează afacerile celor care profită cel mai mult de politica agricolă europeană, atât în sectorul agricol cât şi in “agrobusiness” – ale căror lobbyşti se feresc să ardă pneuri pe străzile Bruxelles-ului.

O politică elaborată foarte departe de omul simplu

Vechea politică agricolă din anii 1960 este pe punctul de a fi reformată. Problema este să afli cu ce va fi înlocuită. În Europa, niciun dosar nu priveşte mai direct şi mai frecvent cetăţenii ca politica agricolă comună. Ea fixează condiţiile producţiei pâinii noastre cotidiene, ale alimentelor care vor fi produse şi consumate. Prin intermediul cursurilor şi taxelor, are repercursiuni imediate asupra portofelului – atât al consumatorului cât şi al producătorului.

În plus, joacă un rol cheie în satisfacţia marilor ambiţii europene în materie de climat, mediu şi de sănătate publică. Orientările politicii agricole au de asemenea o importanţă capitală în relaţiile UE cu lumea exterioară, în negocierile de liber-schimb şi în cooperarea în favoarea dezvoltării. Toate dosarele politice europene sunt mai mult sau mai puţin legate politicii agricole comune şi aceasta ar trebui ca de acum înainte să-i intereseze pe toţi responsabilii politici – care ar trebui să vadă în ea altceva decât un enorm izvor de cheltuieli.

Newsletter în limba română

Dar această politică, literalmente vitală, este elaborată foarte departe de omul simplu, închisă într-un cadru regulamentar tehnocratic pe care doar experţii îl stăpânesc şi care este însoţit de o birocraţie apăsătoare. Dacă, măcar o dată, conducătorii politici europeni şi-ar lua în serios promisiunea de a apropia Uniunea Europeană de cetăţeni, ar fi aici şi acum, o ocazie foarte bună pentru a o face. Este timpul să stabilim priorităţile.

Un drept de veto pentru fiecare ţară

Pentru prima dată, toate guvernele celor 27 de state membre ale UE vor lua parte la negocieri. De altfel, tratatul de la Lisabona a făcut din Parlamentul European un partener codecizional cu drepturi depline. Dat fiind că modul de concepere a politicii agricole face parte din noul buget pe termen lung pentru după 2013, se aplică regula potrivit căreia deciziile sunt luate în unanimitate, ceea ce înseamnă că fiecare ţară dispune în mod oficial de un drept de veto.

Toate aceste negocieri extrem de complexe ar trebui să se încheie sub preşedinţia daneză a Uniunii în primul semestru din 2012. În timp ce în Franţa vor avea loc algeri prezidenţiale. Propunerea Comisiei Europene va schiţa probabil mai multe scenarii diferite, dar totul ne face să credem că va recomanda reforme limitate, o actualizare a statu quo, într-un fel.

Pentru a satisface diversele interese naţionale, Comisia trebuie să pună accentul pe unicitate şi pluralitate, să păstreze principiile comune şi să modeleze pentru fiecare ţară aplicarea măsurilor. Totul simplificând politica agricolă. Ne e greu să vedem cum îi va ieşi ecuaţia în practică.

Prudenţa Comisiei reflectă interpretarea sa în legătură cu climatul care domneşte în majoritatea statelor membre ale UE. Suedia, Marea Britanie şi Olanda formează o minoritate care solicită o schimbare mult mai radicală. Rămâne de văzut cu cât succes această minoritate îşi va apăra punctul de vedere. Cât despre poziţia finală a Parlamentului European, este imposibil să o cunoaştem momentan.

Problema arzătoare rămâne echitatea

Parlamentul numără reformişti foarte activi, dar şi reprezentanţi ai grupurilor de interese tradiţionale ale producătorilor, iar linia frontului depăseşte grupurile politice. Parlamentul ar putea juca un rol decisiv în tocmeala finală. Printre propunerile aşteptate, remarcăm o ajustare a regimului actual de plată prin exploatare în favoarea dezvoltării zonelor rurale, măsuri de mediu şi alte măsuri colective.

Ne putem aştepta la o restrângere a cadrului bugetar, ceea ce s-ar înscrie în continuarea logică a ceea ce se întâmplă de aproape 20 de ani. Din 1988, politica agricolă a fost reformată în mod gradual, cu un buget din ce în ce mai restrâns.

Problema arzătoare rămâne echitatea. Mai ales echitatea între vechile şi noile ţări membre, dat fiind că sistemul de ajutor la hectar este fondat pe date istorice asupra vechii UE. În Grecia, ajutorul la hectar este astfel de cinci ori mai mare decât în Letonia. Este vorba de asemenea de echitate socială în materie de repartizare a fondurilor europene.

Fluxul ajutoarelor europene nu este îndreptat spre micii agricultori din Bretania. Principalii săi destinatari sunt un grup relativ restrâns al marilor proprietari de terenuri şi al marilor întreprinderi. Ajutoarele vărsate Casei Regale a Angliei sunt deseori transformate în simboluri ale inechităţii politicii agricole comune.

În cifre

Un buget în creştere

"Bugetul PAC, care reprezenta 65% din bugetul comunitar în 1988, reprezintă astăzi doar 43%", reaminteşte La Tribune. Cotidianul parizian precizează că "acest procentaj este în scădere constantă conform perspectivelor bugetare: ar trebui să se situeze la 40,3% în 2013. Dar, graţie creşterii bugetului european, este de fapt în creştere. Ar trebui să treacă bariera celor 60 de miliarde de euro în 2011 pentru a atinge 61 de miliarde de euro în 2013."

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect