De ce avem o percepţie distorsionată a realităţii

Un studiu oficial relevă că cetăţenii britanici au o percepţie nerealistă asupra oricărui subiect social controversat, inclusiv asupra imigraţiei, infracţionalităţii şi indemnizaţiilor sociale. Poate pentru că unii politicieni şi mass-media le conferă o percepţie atât de înfricoşătoare şi îngustă despre societate.

Publicat pe 11 iulie 2013 la 16:17

Un studiu realizat de Societatea Regală de Statistică şi publicat pe [9 iulie] arată o vastă discrepanţă între ceea ce publicul britanic crede că este starea naţiunii şi realitatea concretă, reflectată de statisticile oficiale.

Poate că nu este surprinzător că oamenii evaluează uneori eronat anumite probleme, dar discrepanţa dintre percepţii şi realitate este uimitor de mare. Implicaţiile pentru politicieni şi politicile guvernamentale sunt profunde.

Estimări de zeci de ori mai mari

Dacă luăm, ca exemplu, doar unele dintre rezultatele studiului, ne dăm seama că rata medie a avorturilor în rândul adolescenţilor este considerată a fi de 25 de ori mai mare decât cea reală. O mare majoritate a publicului crede că rata infracţionalităţii este constantă sau este în creştere, deşi cifrele oficiale arată că au existat cu 53% mai puţine cazuri în 2012 decât în 1995.

Oamenii supraestimează de 34 de ori nivelul fraudelor din indemnizaţii sociale, estimând că nivelul acestora este de 24% din totalul beneficiilor. Nivelul real al fraudelor este 0,7%.

Newsletter în limba română

Când persoanele intervievate au fost rugate să selecteze dintr-o listă prin ce politică guvernamentală s-ar putea economisi cei mai mulţi bani, o treime dintre acestea au propus plafonarea indemnizaţiilor sociale la 26 000 de lire sterline (aproximativ 30 000 de euro), cu peste două ori mai mult decât cei care au pledat pentru creşterea vârstei de pensionare la 66 de ani, atât în cazul bărbaţilor, cât şi în cel al femeilor.

Însă, în practică, prin limitarea beneficiilor sociale s-ar economisi 290 de milioane de lire sterline (aproximativ 336 de milioane de euro). Iar prin creşterea vârstei de pensionare, economiile ar fi de 5 miliarde de lire (5,8 miliarde de euro), de aproximativ 20 de ori mai mult.

Peste un sfert dintre britanici cred că asistenţa financiară acordată în străinătate este unul dintre principalele două sau trei surse de cheltuieli guvernamentale – de fapt, sunt mai mulţi cei care selectează acest domeniu ca fiind principala sursă de cheltuieli decât cei care se gândesc la pensii sau educaţie, deşi acestea din urmă au cuantumuri mai mari de 74 de ori, respectiv de 51 de ori.

Cetăţenii cred că, în medie, în Marea Britanie ponderea musulmanilor este de 24%. De fapt, este de 5%. Estimările medii privind numărul imigranţilor sunt de două-trei ori mai mari decât realitatea.

Despre minciuni şi mincinoşi

Tentaţia este de a atribui această situaţie neadevărurilor proferate de politicieni şi de mass-media, conform frazei memorabile a scriitorului american devenit senator, Al Franken, care a vorbit despre minciuni şi despre mincinoşii care le propagă. În mod clar, exemplele nu sunt puţine.

Membri ai guvernului, precum Iain Duncan Smith şi Jeremy Hunt – ca să nu îl mai menţionăm şi pe Harriet Harman înaintea lor –, au fost contrazişi de statistici guvernamentale care au arătat că au făcut afirmaţii statistice false sau care induc publicul în eroare.

În paralel, erorile comise de jurnaliştii din presa scrisă şi audiovizuală reuşesc să ofere zilnic subiecte unor site-uri precum Full Fact. Aceasta este însă doar o mică parte a problemei. Înainte de toate, publicul a renunţat de mult să mai creadă un singur cuvânt rostit de buzele unui politician. Iar aceasta ar putea fi o rădăcină importantă a problemei.

Atitudinea cinică privind cifrele economice sau statisticile infracţionalităţii este endemică, şi asta dintr-un motiv întemeiat. Totuşi, otrava s-a răspândit atât de mult încât statistici serioase şi de încredere sunt tratate ca şi cum ar fi realizate de personajul fictiv Walter Mitty.

Adevărata problemă nu este lipsa de onestitate, ci omisiunea. Jurnaliştii relatează despre infracţiuni comise prin violenţă şi despre fraudele la încasarea indemnizaţiilor sociale, fără a oferi informaţii de context sau evaluări despre amploarea fenomenelor.

Iar de această situaţie nu sunt responsabile doar tabloidele de dreapta. Spre exemplu, presa liberală şi cea de centru-stânga prezintă cifre îngrijorătoare despre agresiuni cu caracter domestic fără a preciza că, oricât de terifiante ar fi aceste incidente, numărul lor a scăzut cu 69% în ultimele două decenii.

Un public naiv şi fără pregătire

În calitatea de statisticieni, reprezentanţii Societăţii Regale de Statistică au recomandat o mai bună educaţie în domeniul statisticii, în principal în cadrul instituţiilor de învăţământ. Deşi acest lucru ar fi binevenit, nu cred că atinge miezul problemei.

Nu publicul este cel care nu înţelege diferenţa dintre valoarea mediană şi valoarea medie; nu publicul este cel crede că un interval de încredere este ceea ce tenismanul Andy Murray face în pauzele din timpul meciurilor. Nu publicul este cel care nu înţelege statisticile.

Problema este, în primul rând, că publicului nu îi sunt prezentate statisticile. În acest context, impresiile noastre despre societate se formează prin vizionarea unor aspecte individuale şi a unor materiale media care produc temeri.

Este ca şi cum am privi printr-un lung tub subţire, văzând doar fragmente de imagini, nu întreaga panoramă. Suntem dependenţi de modele cognitive tendenţioase şi de experimente pentru a umple golurile dintre spaţiile cognitive.

Ceea ce lipseşte nu este educaţia în domeniul statisticii, ci o educaţie în domeniul media şi al ştiinţelor politice. Politicienii şi instituţiile de presă se plâng de obicei de cinismul publicului şi de lipsa de pregătire în anumite domenii. Rezultatele studiului actual reamintesc că publicul nu este suficient de cinic.

Naivitatea publicului este problema, nu scepticismul. Dacă politicienii britanici doresc cu adevărat ca opinia publică să redevină interesată în mod activ de democraţie, atunci primul pas este evident. Trebuie să înceapă să spună adevărul, întregul adevăr.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect