Alegeți o limbă
Cum te poţi afirma atunci când eşti, ca Macedonia, o ţară mică a cărui vecini îi contestă, unul identitatea naţională (Bulgaria), şi celălalt numele (Grecia)? De doi ani încoace, această mică republică balcanică de 2 milioane de suflete, obligată să adopte numele oficial Fyrom (acronim în engleză pentru "Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei"), pune în mişcare o energie şi mijloace fenomenale pentru a dovedi că ea are rădăcini la fel de străvechi ca şi cei doi vecini ursuzi ai săi: ea îşi rescrie istoria în bronzul şi stucul zecilor de statui care împodobesc acum Skopje, capitala. Toate încearcă să pună în valoare trecutul antic al macedonenilor, îndrăznind să-l pună pe Alexandru cel Mare (alias Alexandru Macedoneanul) în rolul strămoşului. O viziune pe care Atena, revoltată, o califică pur şi simplu drept "deturnare" a celui mai faimos cuceritor din propria ei istorie.
[[Proiectul de înfrumuseţare a capitalei Macedoniei, distrusă de un cutremur în 1963, este o ocazie de a împinge sub reflectoare o nouă poveste naţională]]. Lansat sub numele de "Skopje 2014", acesta combină clădiri neoclasice şi baroce (un stil care nu a fost folosit niciodată în această parte agrestă a Peninsulei Balcanice), fântâni, colonade, poduri pietonale peste Vardar şi galere romane pe malurile râului, toate presărate cu o multitudine de statui. Cea mai impunătoare dintre ele, 23 de metri înălţime, care toată lumea ştie că îl reprezintă pe Alexandru, este denumită oficial "Războinic călare", pentru a nu zgândări Atena (şi Uniunea Europeană care, sprijinind Grecia, tărăgănează aderarea Macedoniei). Statuia se află vizavi de "Războinic pedestru", reprezentându-l pe tatăl lui Alexandru, Filip al II-lea al Macedoniei.
Astfel, în doar 100 m2, în centrul capitalei, se înşiruie întreaga istorie a ţării. Statuia împăratului Iustinian aminteşte că Macedonia a cunoscut, după Alexandru, o măreţie romană. Ceva mai departe, regele Samuil (secolul al X-lea) domină trecătorul cocoţat pe tronul său. Potrivit istoricilor locali, el este părintele primului stat al slavilor din Macedonia. O versiune contestată de Bulgaria. Pentru Sofia, acest rege este un monarh bulgar care şi-a mutat centrul regatului de la Sofia la Ohrida, în sudul Macedoniei...
Naţionalism cu nemiluita
Din această perioadă medievală, Skopje i-a reţinut de asemenea, pe Chiril şi Metodie, sfinţii cărora slavi le datorează alfabetul lor, precum şi pe Sfândul Clement de Ohrida şi Sfântul Naum, fondatorii, în Ohrida, a primei universităţi slave. Patru personalităţi pe care se ceartă bulgarii şi macedonenii.
În mod curios, cele cinci secole de ocupaţie turcă par să nu fi lăsat nimic demn de a face parte din patrimoniul naţional. [[Din Evul Mediu, se trece direct la secolul al XIX-lea şi la exaltarea oamenilor care au luptat împotriva Imperiului Otoman]]. Aceştia pot fi admiraţi în bronz şi călare, şefi militari sau ideologi precum Goce Delchev şi Damjan Gruev, fondatorii Organizația Revoluționară Internă Macedoneană (VMRO).
Ca omagiu acestor eroi ai luptei naţionale, pe celălalt ţărm al Vardarului a fost construit un muzeu, de către moştenitorii lor, care au înviat vechiul partid în 1990, şi care conduc ţara de la alegerile legislative din 2006. Inaugurată în 2011, pentru a 20-a aniversare a independenţei Macedoniei, instituţia povesteşte, cu multe statui de ceară şi tablouri după moda de inspiraţie realistă a secolului al XIX-lea, grozăviile, suferinţele şi isprăvile militare ale poporului.
Foarte reţinut în privinţa perioadei teroriste a VMRO între cele două războaie mondiale şi colaborarea acestuia cu naziştii, muzeul şterge de asemenea rolul jucat de Iugoslavia comunistă a lui Tito pentru afirmarea naţiunii şi limbii macedonene.
Acest naţionalism excesiv irită minoritatea albaneză, care reprezintă un sfert din locuitorii ţării. Ea şi-a primit desigur Piaţa Skanderbeg, în cinstea eroului naţional albanez, şi va avea dreptul la o statuie a Maicii Tereza, călugăriţa albaneză nativă din Macedonia şi binefăcătoare a Indiei. Dar nu a fost îndeajuns. După ciocniri între tineri albanezi şi tineri macedoneni la începutul anului 2011, guvernul a trebuit să renunţe la construirea unui muzeu eclesiastic împodobit cu o cruce în vârful vechii cetăţi albaneze din Skopie, Kale. Această comunitate în majoritate musulmană este de asemenea iritată de influenţa pe care o câştigă ortodoxia în această rescriere a trecutului antic.
De râsul lumii
Cât despre macedonenii ortodocşi, nici ei nu aderă pe deplin la visul naţionalist şi la întoarcerea la sursele antice. "[[Nu am nevoie de Alexandru sau de Filip pentru a şti că sunt macedonean]]”, se oţărăşte sociologul Vladimir Milcin. ”Am învăţat acest lucru de la bunica mea când eram mic. Limba mea este slavă, familia mea ortodoxă şi nu văd nimic care ar putea lega Alexandru şi ortodoxia". În timp ce ţara, lovită de criză, contractează noi datorii practic la fiecare două luni pentru a plăti pensiile şi salariile funcţionarilor, locuitorii din Skopje au sfârşit prin a-şi pune întrebări despre preţul acestui circ. "Ni se spune că atrage turişti, însă turiştii sunt de asemenea atraşi de Disneyland", afirmă noul primar al cartierului central din Skopje, Andrej Zemovski, disperat de a-şi vedea oraşul ajungând "de râsul lumii".
Ales în martie, acesta şi-a bazat întreaga campanie pe opoziţia faţă de proiectul Skopje 2014, spre necazul administraţiei, până atunci dominată de oameni din VMRO. "În primul tur al alegerilor municipale, când a început să se vadă că aveam toate şansele de a câştiga, au fost instalate, peste noapte, douăzeci şi nouă de statui pe străzile din Skopie. Predecesorii mei ştiau că nu le vor mai putea pune după alegerea mea", povesteşte Andrej Zemovski. Odată stabilit în micul său birou în primărie, prima lui mişcare a fost să scape de toate pozele cu monumente atât de îndrăgite de fosta echipă şi prima sa măsură oficială a fost de a proclama un moratoriu cu privire la lucrări şi de a cere un audit financiar.
Presimţind scandalul, ministrul Culturii s-a grăbit să anunţe că preţul proiectului global, care trebuia să coste 80 de milioane de euro, ajunsese deja la 300 de milioane de euro. Statuia lui Alexandru a costat 10,4 milioane de euro, iar Muzeul Luptei Naţionale a atins ceva mai mult de 13 milioane...
Într-o ţară în care un locuitor din trei trăieşte sub pragul sărăciei, proiectul Skopie 2014, început ca un vis şi ajuns o farsă, are toate şansele să se termine în răfuială.
