Un discurs în vid ?

Discursul anual despre starea Uniunii Europene, rostit pe 11 septembrie de către preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, stârneşte prea puţin interes în rândul europenilor. Un straniu paradox, constată politologul Hendik Vos, fiindcă Europa nu a ocupat niciodată atât de mult loc în vieţile lor.

Publicat pe 11 septembrie 2013 la 16:25

Timp de decenii, preşedinţii americani au prins obiceiul să prezinte starea Statelor Unite la începutul unui nou an. În discursuri însufleţitoare în faţa Congresului, aceştia expun proiectele şi provocările din lunile care urmează. La fiecare două sau trei fraze, publicul se ridică să aplaude. Încă nu am văzut un Ola, dar nu suntem departe. Zeci de milioane de americani urmăresc discursurile, care sunt transmise în direct de aproape toate canalele de televiziune. Observatorii petrec apoi mai multe zile-n şir despicând fiecare cuvânt, fiecare literă, fiecare virgulă. Ziarele imprimă pagini suplimentare.

Astăzi, José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a rostit şi el un discurs despre starea Uniunii. Din 2010, el se adresează Parlamentului European la începutul fiecărui an politic. Discursul a fost difuzat în direct pe cablu, dar rămâne de văzut dacă va avea audienţă în afara caselor de bătrâni şi a spitalelor. Dl Barroso îşi ţine într-adevăr discursul de dimineaţă, şi nu în prime time ca în SUA. Putem în schimb prognostica locul pe care majoritatea ziarelor îl vor oferi articolului cu privire la eveniment: în cel mai bun caz o coloană mică în rubrica ştiri internaţionale.

[video:4134761]
[[Să fim sinceri, discursul despre starea Uniunii Europene este o versiune insipidă a celui din SUA]], mai ales dacă luăm în considerare efectul produs. Europa şi Statele Unite ale Americii nu sunt identice. Cu toate acestea, lipsa manifestă de interes nu este justificată. Suntem deja State Unite ale Europei, mult mai mult decât ne dăm seama. Desigur, în unele domenii administraţia centrală europeană este cu mult mai slabă decât autorităţile americane. În politica externă de exemplu.

Dacă Barack Obama ar decide să atace Siria, s-ar întâmpla şi gata. Herman Van Rompuy, Preşedintele Consiliului European, nu are această putere, deja pentru că nu are armată. Dar în alte domenii, influenţa Bruxelles-ului asupra celor douăzeci şi opt de membri este mai mare decât cea a Washingtonului asupra celor cincizeci de state americane. În ultimii ani, din cauza crizei euro, influenţa Europei asupra statelor sale membre s-a amplificat.

Newsletter în limba română

Discuţiile în privinţa bugetului nostru naţional sunt acum în întregime eclipsate de ceea ce Europa permite sau nu. Guvernul poate desemna cu mare emfază un nou director al căilor ferate naţionale, dar contextul în care acesta trebuie să lucreze este determinat de un set de reguli feroviare ale UE. Funcţionarea pieţei poştale sau a energiei este de asemenea stabilită de legislaţia europeană. Preţul apelurilor de pe un telefon mobil este decis de autorităţile europene. Ca şi alte mii de aspecte, de la compoziţia ciocolatei până la felul corect de a fixa ochii unui ursuleţ de pluş.

Marginea de manevră se reduce

În prezent , toată lumea se agită aici în perspectiva alegerilor flamande şi federale din 25 mai 2014. Dar nu se mai aude practic nimic despre alegerile europene, care sunt prevăzute în aceeaşi zi. În multe privinţe, Statele Unite ale Europei sunt mai eficiente decât Statele Unite ale Americii. Dar, pentru un motiv sau altul, nu vrem să realizăm acest lucru. Şi deci felul în care funcţionează Europa ne interesează şi mai puţin.

Desigur, în anumite domenii, politica naţională mai are încă ceva margine de manevră. Dar aceste domenii sunt din ce în ce mai puţin numeroase, iar marja se reduce. Europa stabileşte liniile directoare şi, în general, Parlamentul European are o contribuţie importantă. De altfel, atunci când vine vorba de legislaţie, acesta are chiar ultimul cuvânt. Tot Parlamentul va trebui în curând să aleagă preşedintele Comisiei Europene, şi dă un aviz despre fiecare dintre comisari .

Dar sub învelişul tehnic al dosarelor europene, există anumite alegeri ideologice şi fundamentale de făcut: în privinţa relaţiei dintre creştere şi reducerea costurilor, interesului diversităţii culturale, temelor sociale şi ale liberalizării, agriculturii şi dezvoltării.

Politica europeană se poate angaja pe mai multe căi iar componenţa Parlamentului European are consecinţe majore. Dar acestea par să ne pasioneze mai puţin decât întrebarea dacă regulamentele europene se vor aplica unei federaţii sau unei confederaţii.

Europa se află atât în marile decizii politice cât şi în micile lucruri ale vieţii de zi cu zi, dar totuşi ne încăpăţânăm cumva să nu-i acordăm atenţie. Europa rămâne într-un unghi mort.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect