Europa Centrală: Un fel de nostalgie a dirijismului

16 septembrie 2013 – Hospodářské noviny (Praga)

Odinioară adepte fervente ale liberalismului în politică şi economie, după căderea comunismului, ţările din Europa Centrală întorc acum spatele acestei ideologii care le-a însoţit tranziţia către democraţie.

Este sau nu sfârşitul crizei? Evoluţia economiilor din Europa Centrală ar trebui oare să ne incite la optimism sau la prudenţă? Nici economiştii, nici politicienii, şi nici antreprenorii nu au ştiut să răspundă clar la aceste întrebări cu ocazia ultimului Forum Economic anual care s-a desfăşurat din 3 în 5 septembrie 2013 la Krynica, în sudul Poloniei.

Dar ceea ce este nou, şi probabil ceea ce nu a fost niciodată atât de frapant ca acum, este gradul de supunere crescândă a economiilor din Europa Centrală faţă de deciziile, de toanele şi de poziţiile de moment ale responsabililor politici. După mai bine de douăzeci de ani de construcţie a unei pieţe libere şi capitaliste, ne-am putea aştepta ca mediul afacerilor să dea dovadă de independenţă faţă de sfera politică şi de ai săi conducători.

Raport epidermic

Din punct de vedere al relaţiei dintre politică şi economie, Polonia reprezintă un caz paradoxal. Reformele dure de la începutul anilor 1990 au permis crearea unui mediu de piaţă mult mai competitiv decât cel aplicat în Republica Cehă de "socialismul bancar" al [fostului ministru de Finanţe şi ex-preşedinte Václav] Klaus. Ceea ce nu a împiedicat statul polonez să păstreze până în ziua de astăzi o influenţă puternică în sute de întreprinderi. Şi, deşi multe dintre acestea sunt cotate la Bursa din Varşovia, guvernul rămâne acţionar majoritar, ceea ce generează o mulţime de combinaţii interesante în care se amestecă puteri de influenţă şi fluxuri de bani, o realitate pe care cehii nu o cunosc decât în întreprinderea energitică ČEZ.

În Polonia există zeci de companii ca ČEZ. Prin intermediul lor, guvernul influenţează economia. El menţine de exemplu un nivel ridicat de ocupare al forţei de muncă (în mine şi uzine de armament) şi îşi alimentează bugetul taxându-le când are nevoie.

O soartă similară cu cea a liberalismului politic, care în ultimii ani se contractează în Europa Centrală, îl paşte şi pe echivalentul său economic

O soartă similară cu cea a liberalismului politic, care în ultimii ani se contractează în Europa Centrală, îl paşte şi pe echivalentul său economic. În Krynica, oamenii de afaceri au asigurat că ei erau cei care orientau dezvoltarea economică. Dar rolul din ce în ce mai important al reglementărilor şi intervenţiile din ce în ce mai apăsate şi repetate ale statului au devenit mult mai semnificative decât cu zece ani în urmă. Politica economică imprevizibilă a guvernului lui Viktor Orbán în Ungaria, de mărire a impozitelor şi de transfer al multor sarcini către întreprinderi, este însoţită de achiziţionarea de câteva mari întreprinderi de către stat. Planul iniţial de privatizări, elaborat de [premierul polonez Donald] Tusk, a fost stopat. Noile reglementări puse în aplicare în Slovacia au oprit practic de la începutul anului creările de locuri de muncă în sectorul privat.

Răspunsuri nepotrivite

Auzim adeseori în dezbaterile cehe că alegătorilor li s-a "furat" statul. În Polonia, Slovacia şi Ungaria, dimpotrivă, statul şi puterea lui de influenţă sunt pe cale să se întărească. Iar politicienii pentru care un stat puternic reprezintă o premisă importantă în urmărirea obiectivelor şi în împlinirea visurilor lor sunt cei care au cea mai mare putere şi influenţă. Preşedintele Republicii Cehe, Miloš Zeman, încearcă acum să facă la fel în ţara sa. Dar din fericire nu are aceeaşi energie ca Viktor Orbán. Din fericire, de asemenea, cehii nu întreţin acelaşi gen de raport epidermic cu istoria ca polonezii, pe care să se poată construi un program negativ similar cu cel imaginat de [conservatorul] Jaroslaw Kaczynski, în Polonia. În sfârşit, de asemenea din fericire, nu există în Republica Cehă o bază partizană şi antreprenorială la fel de importantă ca în Slovacia, unde partidul Směr, al [fostului prim-ministru] Robert Fico, este, de facto, o societate anonimă alcătuită din mai multe grupuri de interese.

Criza a dăunat serios democraţiei liberale europene, pentru că liderii politici nu au fost în stare să aducă răspunsuri adecvate. Iar non-liberalii reuşesc foarte bine să ocupe spaţiul abandonat de liberali. Ca şi cum alegătorii, sătui de politicianism şi de corupţie, ar vrea să termine cu aceşti 23 de ani de experimentare liberală şi şi-ar dori întoarcerea unui stat puternic, care să se ocupe de practic toate aspectele vieţii lor. Se pare că democraţia liberală a devenit, pe termen lung în Europa Centrală, principala victimă a crizei. Rămâne de văzut dacă aceeaşi soartă paşte şi economia liberalizată.

Factual or translation error? Tell us.