Știri Criza economică

Nu ucideţi euro!

În plin proces de salvare, cu bugete de austeritate severe şi pieţe ale obligaţiunilor de stat din ce în ce mai agresive, mulţi sunt cei care susţin că zilele monedei unice sunt numărate. Dar un colaps al monedei euro va atrage după sine consecinţe tehnice, economice şi politice fără precedent, susţine The Economist.

Publicat pe 3 decembrie 2010 la 16:26

Pieţele de obligaţiuni au tratat cu dispreţ planul de salvare de 85 miliarde euro acordat Irlandei pe 28 noiembrie. Rata datoriilor a crescut nu doar pentru Irlanda ci şi pentru Portugalia, Spania, Italia şi chiar Belgia. Euro a scăzut - din nou.

În timp ce planurile de salvare pripite se succed, promisiunile solemne ale liderilor Uniunii Europene, cum că o dispariţie a monedei unice este de neconceput şi imposibilă, şi-au pierdut puterea de convingere. Iar aceasta a făcut ca mulţi să se întrebe dacă moneda euro poate supravieţui.

Dovadă este faptul că mulţi cetăţeni europeni nu mai pot trăi sub jugul ei. La marginea Europei, unele ţări şi-ar dori să fie scutite de anii de austeritate care ar fi necesari pentru ca salariile şi preţurile să devină competitive.

Ţările din centrul continentului, conduse de Germania, s-au săturat să plătească pentru iresponsabilitatea altor ţări şi le este teamă că, în calitate de creditori, vor suferi dacă Banca Centrală Europeană (BCE) va alimenta datoriile ţărilor mai leneşe. Adânc înrădăcinată se află suspiciunea că este vorba de o dramă pe care zona euro pare a fi condamnată să o retrăiască iarăşi şi iarăşi. Şi atunci, de ce să nu ieşim acum?

Newsletter în limba română

Între ruină şi desfinţare

Istoria financiară este presărată cu evenimente care s-au transformat din inimaginabile în inevitabile cu o viteză uluitoare: Marea Britanie a renunţat la etalonul aur în 1931, Argentina a abandonat dependenţa faţă de dolar în ianuarie 2002. Dar colapsul monedei euro va atrage după sine costuri tehnice, economice şi politice inimaginabile.

O dispariţie a acesteia s-ar putea produce în una din următoarele două situaţii. Una ori mai multe dintre ţările în care deficitul financiar este cel mai pronunţat (Grecia, Irlanda, Portugalia, probabil Spania) ar putea părăsi zona euro, probabil pentru a devaloriza noua lor monedă. Sau, exasperată, Germania, la care s-ar putea eventual alătura Olanda şi Austria, ar putea decide să renunţe la euro şi să restaureze mărca germană, care va câştiga în valoare ulterior.

În ambele situaţii, costurile ar fi enorme. În primul rând, dificultăţile tehnice pentru reintroducerea monedei naţionale, reprogramarea calculatoarelor şi a distribuitoarelor automate, baterea monedelor şi tipărirea bancnotelor sunt uriaşe (au fost necesari trei ani de pregătiri pentru introducerea euro).

Orice indiciu că o ţară în dificultate ar fi pe cale să părăsească zona euro ar avea repercursiuni aupra depozitelor, lucru care ar afecta şi mai mult băncile deja fragilizate. Acestea vor conduce la efectuarea de controale ale capitalurilor şi probabil la limitarea retragerilor bancare, care la rândul lor vor asfixia comerţul. Cei ieşiţi nu vor mai primi ajutoare financiare externe, probabil ani de-a rândul, epuizându-şi astfel fondurile de economii.

Germanii, marii beneficiari ai monedei unice

Calculele ar fi ceva mai bune dacă cea care ar evada din zona euro ar fi Germania. Dar, la fel, băncile europene ar intra in criză pentru că investitorii şi-ar retrage fondurile din ţările mai sărace, ceea ce conduce la reintroducerea controlului asupra capitalurilor.

Chiar dacă băncile germane ar primi fonduri suplimentare, numeroasele investiţii din zona euro s-ar devaloriza: Germania, să ne aducem aminte, este cel mai mare creditor al sistemului. În cele din urmă, exportatorii germani, marii beneficiari ai unei monede unice stabile, vor urla o dată în plus în faţa creşterii puternice a mărcii germane.

În timp ce calculele economice relative la eliminărea euro sunt îndoielnice, riscurile politice ar fi explozive, putând declanşa o reacţie în lanţ care ar ameninţa conceptul de piaţă unică şi chiar însăşi UE.

UE şi moneda euro au reprezentat pilonii Germaniei de după război. Dacă aceasta abandonează moneda euro, la un cost imens, şi lasă restul zonei euro să se descurce singur, angajamentul său faţă de UE va provoca suspiciuni serioase.

Dacă o ţară slabă ar părăsi zona euro, riscând nu doar soarta băncilor europene ci şi a monedei naţionale, aceasta ar deveni un paria care îşi va exporta problemele ţărilor vecine. Odată ce în Europa se vor institui controale financiare, pieţele financiare europene vor fi în clocot şi va fi dificil de păstrat comerţul transfrontalier european. Colapsul pieţei unice, care a contribuit cel mai mult la unirea Europei, va ameninţa însăşi UE.

Chiar dacă multe ţări regretă adoptarea monedei euro, abandonarea acesteia în acest moment nu are sens. Dar faptul că aceasta trebuie să supravieţuiască nu înseamnă că va şi reuşi. Pentru a reuşi, acţiunile liderilor europeni trebuie să fie mai clare şi mai rapide.

Salvarea monedei unice

Liderii europeni au răspuns cu întârziere şi timid la presiunile pieţei. Grecia iar mai nou Irlanda i-au forţat, din nefericire, să lanseze planuri de salvere. Aceştia au recunoscut cu întârziere că anumite ţări aveau nevoie nu doar de împrumuturi care să le scoată din impas ci şi că sunt incapabile să îşi plătească datoriile. Aceasta înseamna prin urmare că deţinătorii de obligaţiuni vor avea de suferit.

Dacă euro va supravieţui, ţările creditoare vor trebui să acorde mai mult ajutor ţărilor aflate în deficit. Acestea ar putea face acest lucru fie în mod direct, fie prin intermediul BCE, care ar putea oferi lichidităţi băncilor ori ar putea să cumpere obligaţiuni de stat înainte ca acestea să fie pe marginea prăpastiei. BCE a indicat că ar putea reîncepe să aplice această ultimă soluţie.

Germania detestă ideea de a acorda mai multe ajutoare ţărilor debitoare - de unde încetineala cu care acceptă să le salveze şi hotărârea de a penaliza deţinătorii de obligaţiuni. Reticenţele de a-i salva pe cei slabi şi risipitori sunt de înţeles; însă alternativa este şi mai rea.

Dezmembrarea euro nu este de neconceput, dar este foarte costisitoare. Deoarece refuză să accepte că o asemenea posibilitate este reală, liderii europei nu reuşesc să adopte măsurile necesare pentru evitarea acestui lucru.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect