Idei Alegeri europene 2014

Europa riscă să ajungă la propriul blocaj instituţional

Europenii au fost uimiţi în faţa blocajului instituţional din Statele Unite. Dar poate că partidele anti-europene vor provoca aceeaşi situaţie neverosimilă după alegerile europene din 2014, punând Uniunea într-un blocaj similar, scrie un cercetător politic german.

Publicat pe 21 octombrie 2013 la 14:55

Europenii, miraţi si chiar îngrijoraţi de blocajul instituţional din Statele Unite şi de riscul intrării ţării în incapacitate de plată, au resimţit poate chiar un sentiment de tip schadenfreude (satisfacţie pentru necazurile altora). În fond, în ultimii ani, liderii europeni au fost ridiculizaţi şi dispreţuiţi pentru problemele globale generate de disfuncţionalitatea zonei euro – economiile europene fiind mereu în pragul prăpastiei şi revenindu-şi cu puţin timp înainte de redeschiderea pieţelor financiare.

Totuşi, Europa s-ar putea confrunta cu propriul blocaj instituţional – în mod clar mai puţin dramatic decât cel al agenţiilor guvernamentale americane, dar având cauze similare. Aşa cum Tea Party a transformat Congresul SUA într-o instituţie paralizată şi demnă de propriul dispreţ, o alianţă a partidelor cu doctrine împotriva Uniunii Europene ar putea conferi Europei propria versiune a “blocajului”, dacă vor obţine suficiente voturi în scrutinul europarlamentar de anul viitor. Elitele europene – şi fiecare cetăţean căruia îi pasă de viitorul Uniunii Europene – ar trebui să înceapă să analizeze acest scenariu.

SUA - UE, regimuri mixte

Statele Unite şi Uniunea Europeană au în comun o caracteristică: sunt, în limbajul ştiinţelor politice, “regimuri mixte”, cu sisteme puternice de separare a puterilor şi cu numeroase pârghii de control şi echilibru. Aceasta este o veste bună pentru cei care doresc legi bazate pe larg consens şi pentru evitarea a ceea ce James Madison numea “instabilitate publică”.
Spre deosebire de modelul Westminster, modelul regimului mixt permite cu uşurinţă unui număr relativ mic de actori politici să blocheze schimbările. Regimurile de acest tip sunt şi mai puţin transparente; în plus, este mai greu ca responsabilitatea să fie atribuită în mod clar unui anumit lider – vina pentru ideile politice poate fi disipată cu uşurinţă.

Chiar dacă nu a fost niciodată o instituţie iubită, [[Parlamentul European a avut până de curând posibilitatea de a trăi idealul american]], din simplul motiv că membrii săi aveau cel puţin două lucruri în comun: erau în mod deschis în favoarea UE, încercau să menţină prerogativele câştigate cu greu ale Parlamentului şi, oricând era posibil, să le extindă.

Newsletter în limba română

Parlamentul European, mai influent

Parlamentul a devenit mai influent decât îşi dau seama mulţi europeni, şi nu doar în probleme semnificative precum protecţia datelor personale. După cum a punctat profesorul Simon Hix, de la London School of Economics, aproximativ 25% dintre amendamentele legislative propuse de Parlamentul European devin legi – mai multe decât în orice parlament naţional european.

Propunerile de a face Uniunea Europeană mai democrată s-au concentrat frecvent pe ideea de a le oferi mai multe prerogative eurodeputaţilor – plecând de la ipoteza naivă că Parlamentul va fi mereu, în mod automat, pro-european. Dar dacă Parlamentul European va fi ocupat de o versiune europeană a Tea Party, un grup ghidat de principiul că guvernul însuşi este o problemă? Premierul Italiei, Enrico Letta, avertiza într-un interviu acordat ziarului New York Times că principalele partidele politice pro-europene trebuie să obţină cel puţin 70% din voturi pentru a evita “o legislatură de coşmar”.

Avertismentul lansat de Letta pare să arate că Uniunea Europeană ar confirma criticile politicienilor populişti: alegătorii au dreptul la mai multă democraţie atât timp cât rămâne o democraţie fără opţiuni reale – sau cel puţin aşa ar spune populiştii. De aceea este important să se stabilească în mod clar care sunt pericolele. [[Nu toate partidele care critică moneda euro sunt împotriva Uniunii Europene]] (să luăm ca exemplu partidul Alternativă pentru Germania).
Cu toate acestea, un număr semnificativ de partide care sunt cu adevărat împotriva Uniunii Europene sunt distructive, pur şi simplu, şi au contradicţii doctrinare fundamentale. Aceste partide afirmă că au legitimitate democratică pe baza voturilor primite în scrutinul europarlamentar, însă, în acelaşi timp, susţin că Parlamentul European este nedemocratic. Cu alte cuvinte, propun închiderea întregului sistem politic (dar, în mod ideal, ar vrea să păstreze banii şi prestigiul aferente statutului de europarlamentar).

Euroscepticii, nu foarte activi în hemiciclu

După cum arată un studiu important realizat de Marley Morris, [[euroscepticii au puţine activităţi reale pe durata mandatelor, preferând să se evidenţieze în sesiunile plenare]] – Partidul Independenţei Marii Britanii (UKIP) este campion la această abordare. Multe dintre aceste partide – concentrate în grupul Europa Libertăţii şi Democraţiei, un fel de internaţională a naţionaliştilor – nu oferă nicio platformă coerentă din punct de vedere politic.
Formaţiunea Frontul Naţional, condusă de Marine Le Pen (pe primul loc în sondajele de opinie realizate în Franţa înaintea scrutinul europarlamentar din mai 2014) şi partidul anti-imigraţie şi anti-islam al lui Geert Wilders (Olanda) încearcă să formeze o alianţă pan-europeană împotriva Uniunii Europene. Campania electorală ar fi mai eficientă împreună, dar există şi riscul ca lucrurile să devină mai haotice: unele partide populiste vor vrea să se distanţeze de eticheta rasistă care li se va atribui. Dintr-un punct de vedere, această incoerenţă este un lucru bun, aşa cum este şi faptul că alianţele de obicei s-au destrămat, chiar şi în rândul mişcărilor de extremă-dreapta.
În acest context, dacă nu doresc cu adevărat o Uniune Europeană nefuncţională, cetăţenii europeni ar trebui să se gândească de două ori înainte de a acorda votul acestor partide. Nu vor obţine politici diferite, ci o situaţie de paralizie. Există alternative reale – chiar şi la austeritate – şi există un autentic spectru de opţiuni stânga-dreapta în Parlamentul European, mult mai multe decât în numeroase parlamente naţionale.
Dorinţa de a protesta este legitimă din punct de vedere democratic – dar la fel de important este o abordare serioasă faţă de propria persoană şi faţă de vot. Blocajul instituţional este pentru adolescenţii politici, nu pentru adulţi.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect