Alegeți o limbă
Estonia va fi prima din cele trei republici baltice care se va alătura zonei euro începând cu 1 ianuarie. Ce înseamnă acest act pentru cooperarea şi solidaritatea între cele trei ţări baltice? "Un pesimist va constata pe termen scurt, fără nicio îndoială, apariţia unor divergenţe: Estonia va profita de această situaţie, ea va fi considerată ca o ţară stabilă şi va atrage mai multe investiţii străine iar nota atribuită de către agenţiile internaţionale va creşte", notează politologul Andres Kasekamp.
"Totuşi", adaugă el, "dacă dorim să fim optimişti, ca mine, putem să ne amintim de situaţia din 1997, când Estonia, prima, a fost invitată să se alăture Uniunii Europene, iar Lituania şi Letonia au fost motivate şi încurajate să facă şi mai multe eforturi, pentru a o depăşi".
Politologul afirmă că în 1997 invitaţia de a adera la Uniunea Europeană a şters linia de demarcare care exista între ţările baltice, state post-sovietice şi europene. În acelaşi fel, adeziunea la zona euro trebuie să fie considerată ca un pas înainte şi nu ca o îndepărtare a Estoniei de celelalte două republici.
Mai degrabă concurente decât partenere
Potrivit politologului, dacă în străinătate se consideră că ţările baltice ar trebui să coopereze acestea se consideră mai degrabă concurente decât partenere, căci dispun de aceleaşi resurse, luptă pentru export spre aceleaşi pieţe şi pentru a atrage aceleaşi investismente străine directe.
"Dacă doriţi să aderaţi la UE şi la NATO, trebuie să dovediţi că sunteţi suficient de maturi pentru a lucra împreună. Această încurajare particulară a funcţionat foarte bine la sfârşitul anilor 1990. Totuşi, în acelaşi moment, problema identităţii baltice ne-a divizat. Subiectul fusese lansat de către preşedintele estonian al epocii, Toomas Hendrik Ilves, care considera că Estonia era o ţară nordică, şi nu una baltică", explică A. Kasekamp.
Acelaşi politolog consideră că cele mai bune exemple de cooperare între ţările baltice le găsim în domeniul militar, cum ar fi de exemplu unitatea de marină militară "BALTRON", batalionul "BALTBAT" şi colegiul baltic de apărare "BALTDEFCOL", în Estonia. Toate aceste proiecte au fost iniţiate şi sunt susţinute de partenerii occidentali.
Potrivit lui Kasekamp totuşi, cooperarea este astăzi în scădere, cu excepţia faptului că am putea poate considera ca un argument contrar misiunea de poliţie aeriană sau cererea repetată pe lângă NATO a unui plan de apărare pentru ţările baltice: căci chiar dacă participă la misiuni în Irak şi în Afganistan, nu există nici un batalion baltic propriu-zis.
Relaţiile statelor baltice cu Rusia
Referitor la relaţiile dintre ţările baltice cu Rusia, Andres Kasekamp se arată sceptic la ideea potrivit căreia aceasta depinde în principal de situaţia minorităţii ruseşti în aceste ţări.
"Aş afirma că Letonia întreţine cele mai bune relaţii cu Rusia în timp ce întocmai Letonia este cea care poartă politica cea mai strictă pentru obţinerea cetăţeniei şi numără cea mai importantă minoritate rusească. Lituania depăşeşte cu puţin Estonia în ceea ce priveşte proastele relaţii cu Rusia."
"Lituania şi-a utilizat veto-ul în interiorul UE, pentru a relansa partenariatul între UE şi Rusia şi negocierile pentru acordul de cooperare. Letonia şi Estonia nu au susţinut Lituania, ele s-au descurcat foarte bine să dovedească faptul că sunt bune europene şi nu rusofobe".
