Premierul sârb Ivica Dačić

La jumătatea drumului

La începutul lui 2014, Belgrad va începe negocierile de aderare la UE. Acest obiectiv dorit de autorităţi nu are încă unanimitate în societate. Dar argumentul economic ar putea să fie unul dintre cele mai puternice.

Publicat pe 7 noiembrie 2013 la 16:54
Premierul sârb Ivica Dačić

În momentul în care conversaţiile politicoase dintre comesenii din sala de mese a reşedinţei oficiale a guvernului începuseră să lâncezească, bărbatul a făcut un semn muzicienilor, a înşfăcat microfonul şi a atacat câteva cântece din folclorul ţigănesc. Cântăreţul nu este nimeni altul decât primul-ministru, Ivica Dačić. Un spectacol pe care îl oferă în mod regulat oaspeţilor săi, de când a acompaniat vocal, anul trecut, orchestra cineastului Emir Kusturica la Bruxelles, în cadrul unui forum menit să încurajeze investiţiile străine în Serbia.

Şi Ivica Dačić nu a terminat cu cântatul fiindcă delegaţiile se tot perindă în această ţară care va începe în ianuarie negocierile de aderare la Uniunea Europeană. O cursă presărată cu obstacole, întrucât orice nouă extindere poate, potrivit unor noi reguli, să fie supusă unui referendum în ţările deja membre ale UE. Ceea ce riscă să nu fie doar o simplă formalitate pentru o ţară cu o imagine atât de funestă precum cea a Serbiei care, la cincisprezece ani după sfârşitul războaielor de divizare a fostei Iugoslavii, rămâne asociată cu crimele de război în Bosnia sau în Kosovo, şi cu aroganţa regimului lui Slobodan Milošević.

Autonomie cu un alt nume

Întorşi la cârma ţării, urmaşii lui "Slobo" sunt foarte conştienţi că trebuie să întoarcă pagina. Şeful guvernului, Dačić, 47 de ani, era, la sfârşitul anilor 1990, purtătorul de cuvânt al partidului lui Milošević. Şi totuşi el a fost acela care a făcut gestul de a merge la Sarajevo, capitala Bosniei şi Herţegovinei.
Tot el este cel care - primul din ţara lui - a strâns mâna fostului combatant de gherilă kosovar Hashim Thaçi, omologul său în fruntea unui Kosovo pe care Serbia nu-l recunoaşte, dar cu care este de acord să discute pentru a găsi calea Uniunii Europene. Cei doi bărbaţi au semnat în aprilie un acord cu privire la normalizarea relaţiilor dintre Belgrad şi Priştina, al cărui cel mai dureros capitol se referă la abandonarea structurilor paralele finanţate de Belgrad, care întreţine minoritatea sârbă din Kosovo, în favoarea unei colectivităţi comune sârbeşti, un fel de autonomie cu un alt nume în interiorul instituţiilor din Kosovo.

Şi astfel, [pe 3 noiembrie], sârbii, încurajaţi pentru prima oară de către Belgrad, au participat la alegerile municipale peste tot în Kosovo. În ciuda incidentelor din secţiile de votare din nordul oraşului divizat Mitrovica, unde scrutinul a trebuit să fie întrerupt, UE este pregătită să considere că Belgrad a făcut eforturile necesare. "Este limpede că Belgrad a făcut tot posibilul pentru ca aceste alegeri să fie bine organizate şi rata de participare să fie puternică", a declarat ministrul suedez de Externe, Carl Bildt.

Newsletter în limba română

Transformare pentru Europa

În Serbia, [[dorinţa pentru Europa a mers mână în mână cu nevoia de Europa]], cucerind chiar şi inimile unor vechi naţionalişti precum viceprim-ministrul Aleksandar Vučić, actualul preşedinte al SNS (Partidul Progresist Sârb), 43 de ani, şi el fost membru al guvernului de pe vremea lui Milošević. "Aproximativ 70% din militanţii noştri sunt acum proeuropeni", constată acesta, când după propriile sale spuse această cifră era de numai 50% în iunie 2012, atunci când partidul său a fost propulsat în fruntea guvernului, în coaliţie cu socialiştii lui Dačić.

Rămâne de văzut dacă această schimbare-n păreri este însoţită şi de o schimbare-n simţiri. Interdicţia de luna trecută a unei Gay Pride, pe motiv că risca să fie atacată de extremişti, arată limitele pacificării. "Nimic nu este rezolvat, totul este în suspensie. Serbia este un fel de ţară care îşi primeşte doza de calmante în fiecare seară", constată cu amărăciune Radomir Diklic, unul dintre fondatorii agenţiei independente de ştiri Beta.

Serbia de astăzi vrea să demonstreze că are ceva de oferit Europei. Şi acel ceva este [[o mână de lucru nu ieftină, aşa cum propun Bulgaria sau România, ci educată]], formată în universităţi relativ bine cotate pe lista de la Shanghai. Nu din întâmplare Microsoft a deschis la Belgrad un centru în care lucrează 150 de tineri cercetători, toţi premiaţi pentru excelenţă în matematică, inginerie sau doctori în informatică. Firma americană Ball Packaging a deschis de asemenea o uzină automatizată de producţie condusă de un tânăr inginer sârb, care trimite milioane de cutii de băuturi către Rusia, profitând de acordurile de liber-schimb încheiate de aceasta cu Serbia.

În sfârşit, Telenor, o societate de telecomunicaţii norvegiană, a ales şi ea să investească masiv în Belgrad, datorită "mâinii de lucru înalt calificate". "Guvernul vrea să arate că Serbia a devenit o ţară modernă", spune Radomir Diklic. "Dar Belgrad nu este Serbia. Restul economiei este în ruine. Atunci când se închide o uzină, pleacă şi inginerii, şi apoi urmează şi profesorii. Şi şcolile îşi pierd din calitate".

Kosovo

Pacea cu Belgrad, un spin în talpa mafiei

“Normalizarea situaţiei între comunităţile sârbe din Kosovo şi guvernul de la Priştina deranjează înainte de orice mafia”, notează la Praga Lidové noviny, pentru care criminalitatea organizată “a convertit nordul Kosovo într-un Eldorado fără legi, profitând de contrabanda între Serbia şi Kosovo”.
Proveniţi din mediul naţionalist sârb, care refuză orice negociere asupra statutului Kosovo, traficanţii exploatează absenţa TVA asupra bunurilor importate din Serbia spre regiunile sârbe din Kosovo pentru a le revinde apoi pe piaţa kosovară, explică ziarul, pentru care

în nordul Kosovo, patriotismul nu a devenit – precum de altfel peste tot în restul Balcanilor – decât un pretext pentru interesele economice ale criminalităţii organizate.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect