Știri Parteneriatul Estic

Putin, eroare de calcul în Ucraina

Deşi Rusia s-a simţit probabil atotbiruitoare, în urma refuzului Ucrainei de a semna un acord de asociere cu UE, valul de manifestaţii declanşat în urma acestuia ameninţă să răstoarne guvernul şi riscă să trezească sentimente pro-democratice şi în Moscova.

Publicat pe 3 decembrie 2013 la 16:57

Puţine evenimente au inoportunat Kremlinul în ultimul deceniu mai mult decât Revoluţia Portocalie din Ucraina, în 2004. Acum, coşmarul lui Putin se întoarce, cu manifestanţii care umplu din nou Piaţa Independenţei din Kiev, cerând ca ţara lor să se apropie de UE şi să se distanţeze de Rusia.

Aceste manifestaţii din Ucraina sunt totodată o umilire şi un pericol pentru dl Putin. Oricât de mult ar lăuda preşedintele rus legăturile culturale şi istorice profunde dintre Ucraina şi Rusia, acum descoperă că zeci de mii de ucraineni ar prefera să înfrunte îngheţul şi bâtele decât să fie şi mai mult cuprinşi în sfera de influenţă a Rusiei.

Şi mai ales, dacă o revoltă populară poate din nou ameninţa să răstoarne un guvern corupt şi intermitent despotic în Ucraina, atunci lecţia potenţială pentru Rusia este limpede. La urma urmei, acum mai puţin de doi ani manifestanţii năpădeau străzile din Moscova pentru a protesta împotriva restaurării lui Putin, categorisindu-i partidul său, Rusia Unită, drept "partid de escroci şi hoţi".

Revoltă pro-UE

O revoltă pro-UE în Ucraina ameninţă, de asemenea, viziunea preşedintelui Putin, pentru Rusia în lume. [[Principalul său scop în materie de politică externă este construirea unei sfere de influenţă pentru Rusia, care să acopere teritoriul vechii Uniuni Sovietice]]. Ucraina - cu ale sale 45 de milioane de locuitori, cu vastul său teritoriu, cu resursele sale economice şi cu legăturile sale străvechi cu Rusia - este menită a fi bijuteria coroanei. Contează mult mai mult decât Moldova sau Belarus. Dacă ucrainenii s-ar întoarce spre vest, şi nu spre est, politica externă a dlui Putin s-ar nărui.

Newsletter în limba română

Şi totuşi guvernul rus este singurul vinovat pentru această întorsătură a evenimentelor. El a creat un climat de competiţie cu UE în privinţa soartei vecinului său, uitând învăţătura evidentă a Revoluţiei Portocalii - cum că dacă se încearcă deciderea viitorului Ucrainei ignorându-i locuitorii, aceştia pot ieşi masiv în stradă, într-un asemenea hal încât pot schimba direcţia politică a naţiunii.

Pentru a convinge Ucraina să privească spre Moscova, şi nu spre Bruxelles, ruşii s-au apropiat de guvernul Ianukovici cu banii într-o mână şi cu bâta în cealaltă. De-a lungul verii, au fost impuse restricţii comerciale mărfurilor ucrainene, pentru a da de înţeles că ţara ar putea plăti un preţ greu dacă şi-ar întoarce spatele Rusiei. În acelaşi timp, ruşii au apelat direct la interesele financiare ale Ucrainei - şi, mai pertinent, la cele ale elitei ucrainene.

Cercuri ale puterii

Două întâlniri recente între Vladimir Putin şi preşedintele Viktor Ianukovici par să fi fost decisive pentru a convinge liderul ucrainean că interesele sale - şi cele ale familiei şi asociaţilor săi apropiaţi - se află în tabăra Moscovei. [[Apropierea de cercurile puterii este în Ucraina un drum către bogăţie]]. Fiul preşedintelui, Alexander, care a făcut la bază studii de dentist, este acum un om de afaceri foarte bogat şi cu multe relaţii.

Momentul în care liderul ucrainean a anunţat că nu va semna un acord de asociere cu UE probabil că a fost perceput la Moscova drept o dulce victorie. Dar triumful a fost de scurtă durată. Chiar dacă poliţia lui Ianukovici a reuşit să înăbuşească opoziţia cu bâtele, guvernul ucrainean va fi grav afectat - precum şi întreaga idee a unei Uniuni Eurasiatice.

Putin a calculat poate greşit, fiindcă a început să-şi creadă propria propagandă despre Revoluţia Portocalie. Potrivit opiniei sale, departe de a fi o autentică revoltă populară, aceasta a fost un eveniment fabricat de agenţiile de informaţii occidentale, folosind ca unelte ONG-uri finanţate de americani şi UE. Pentru dnul Putin, aşa-numitele "revoluţii colorate" au fost sinistre, din două motive.

Revoluţiile colorate, pericol public

În primul rând, au ameninţat să atragă naţiuni în afara sferei naturale de influenţă a Rusiei şi către orbita Occidentului. În al doilea rând, ar fi putut servi drept model pentru revolte similare în Rusia. Într-adevăr, atunci când au izbucnit manifestaţii împotriva alegerilor dubioase din Rusia, în iarna 2011-2012, reacţia Kremlinului a fost de a da vina pe ONG-urile occidentale, cum că ar fi agitat populaţia.

Ideea că o revoltă populară ar putea fi autentic populară - mai degrabă decât produsul unei manipulări din culise - pare a fi greu de conceput pentru guvernul Putin. (În unele feluri este surprinzător, având în vedere propria istorie a Rusiei, în altele nu, având în vedere rolul jucat de conspiraţii în deturnarea puterii de către bolşevici în octombrie 1917).

Această viziune limitată şi conspirativă a revoluţiilor colorate au făcut Moscova să fie vulnerabilă la surprizele neplăcute de pe străzile Ucrainei, ori de câte ori oamenii obişnuiţi se urnesc pentru a sparge târgurile încheiate ,peste capetele lor, de lideri pe care-i consideră a fi corupţi şi ilegitimi.

Lupta pentru Ucraina

În calitatea sa de naţionalist rus, dlui Putin îi place să argumenteze că Rusia este o "civilizaţie unică" - distinctă de cea a Europei. Ca urmare, [[lupta pentru Ucraina este, pentru Putin, nu doar o luptă geopolitică sau economică - ci una a civilizaţiei]].
Ideea că clasa de mijloc ucraineană, cel puţin în capitală şi în jumătatea de vest mai dezvoltată a ţării, se simte mai atrasă de civilizaţiile din Varşovia, Berlin şi Londra - mai degrabă decât de cea din Moscova - este jignitoare pentru naţionaliştii ruşi din Kremlin, şi nu numai.

Dar de fapt, perspectiva unei Ucraine mai apropiate de restul Europei - şi care ar deveni mai bogată şi mai bine guvernată în aceeaşi mişcare - ar fi în cele din urmă în interesul Rusiei. Ar putea chiar servi drept model pentru dezvoltarea viitoare a Rusiei.
Şi tot din acest motiv, evenimentele din Ucraina sunt profund ameninţătoare pentru interesele personale şi ideologia preşedintelui Putin şi a cercului său.

din Moscova

“Occidentul a avut dintotdeauna în vizor Ucraina”

Această ţară meridională, cu 45 de milioane de locuitori, scăldată de Marea Neagră, a fost întotdeauna o “bucată aleasă”, scrie, într-un editorial publicat de Izvestia, sulfurosul scriitor şi opozant rus Eduard Limonov.

“Cu mult mai mare decât Polonia”, Ucraina a stârnit dintotdeauna poftele Occidentului, continuă Limonov, care, după ce a trăit mult timp la Paris şi la New York, s-a întors la Moscova, la începutul anilor 2000, pentru a înfiinţa un partid “naţional bolşevic”, cu scopul de a apăra măreţia pierdută a Rusiei.
“Vă amintiţi de Bătălia de la Poltava din 1709? Puşkin a scris un poem despre ea. Şi cine era împotriva noastră? Suedia şi Polonia. Aceleaşi care, 300 de ani mai târziu, dau din mâini şi din picioare la ora actuală pentru a aduce Ucraina sub pavilionul european”. Înainte de a conchide:

vedem clar că istoria se repetă, combativă şi competitivă, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, că Occidentul ne calcă pe picioare, şi că natura lui agresivă nu s-a schimbat deloc de-a lungul anilor. Occidentul ne înghite fostele republici, una după alta, ne provoacă în mod constant. Astăzi, este rândul nostru să îl provocăm.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect