Milo Djukanovic în timpul unei conferinţe de presă în ziua în care şi-a dat demisia, pe 21 decembrie.

Curăţenia generală a început

Croaţia, Kosovo, Muntenegru: în două săptămâni, conducătorii sau foştii conducători ai acestor trei ţări au fost trimişi în judecată sau arestaţi. Punctul lor comun, remarcă un săptămânal din Muntenegru, este că Uniunea Europeană vrea să cureţe drumul spre adeziune.

Publicat pe 22 decembrie 2010 la 23:48
Milo Djukanovic în timpul unei conferinţe de presă în ziua în care şi-a dat demisia, pe 21 decembrie.

Fostul Prim ministru croat, Ivo Sanader, a fost arestat [în 10 decembrie] ca într-un film poliţist, în Austria, ca urmare a mandatului de arestareemis de ţara sa. Aşteaptă extrădarea în închisoarea din Salzburg şi se arată gata să răspundă acuzaţiilor de corupţie. Cu una sau două zile înainte de arestare, chiar înainte ca Parlamentul să îi ridice imunitatea, fugise din Croaţia şi avea de gând să "asiste" la procesul său din Statele Unite. Însă planul i-a eşuat căci americanii i-au anulat viza iar "prietenii" austrieci l-au lăsat fără libertate. Doar cu un an în urmă, şi Washington şi Viena îl ridicau în slăvi.

Câştigătorul recentelor alegeri din Kosovo, primul ministru Hashim Thaci, nici măcar nu a avut timp să se bucure. A doua zi după victorie, trimisul Consiliului Europei, Dick Marty, cunoscut pentru a fi anchetat asupra închisorilor secrete ale CIApe solul european, a publicat un raportîn care îl desemnează pe Thaci ca şef al unei organizaţii care seamănă enorm cu mafia, responsabilă de trafic de arme şi de droguri şi, ca într-un film de groază, de trafic de organe. Acuzaţiile aduse de către Marty apar ca urmare a dezvăluirilor publicate de Carla Del Ponte, fostul procuror al Tribunalului penal internaţionalpentru fosta Iugoslavie, în cartea sa "Vânătoarea, eu şi criminalii de război" (2008, scrisă în colaborare cu Chuck Sudetic, reporter al cotidianului american The New York Times). În anii 90, în calitatea sa de şef al grupului de la Drenica[care reunea responsabili ai UCK, Armata de eliberare a Kosovo], Thaci ar fi organizat răpiri şi ar fi trimis prizonierii în Albania, unde le-ar fi fost prelevate organe.

Viaţa mai tare ca filmul

În Balcani, viaţa este adeseori mai îngrozitoare decât ficţiunea. Ca şi cum crimele şi războaiele anilor 90 nu ar fi de ajuns. În majoritatea ţărilor din regiune, au fost instaurate sisteme bazate de cleptocraţie, crimă organziată şi aşa-zis patriotism. Pe ruinele fostului stat comun au apărut elite ciudate, elite care ar fi trebuit să se afle în închisoare sau la azil.

Puterea fără margini ale acestor elite se basează pe o bogăţie enormă. Conducătorii regiunii, de la Zagreb la Pristina, au deturnat resursele naţionale în buzunarele proprii sau în cele ale prietenilor lor. Puterea lor enormă a fost cimentată de o armată de propagandişti, mereu prezenţi în presă sau în fotoliile universităţilor. Ei îşi descriau conducătorii naţionali ca fiind adevăraţi Mesia şi îi calificau ca fiind criminali pe opozanţii lor şi pe martorii fărădelegilor lor. Masele de populaţie sărăcită nu au făcut decât să aprobe, cu buletinele lor de vot, minciuna potrivit căreia eliberatorii au ajuns la putere, că erau de fapt garanţii statelor expuse la pericole inimaginabile.

Newsletter în limba română

Derută şi ruşine

Sigur, comunitatea internaţională are o mare parte de responsabilitate în confuzia din Balcani. "Am recitit documente secrete despre Thaci scrise de analişti ocidentali, cu un sentiment de oroare şi de ruşine morală", scrie Marty. Ştiau tot, însă mizau pe Thaci. Raportul său dezvăluie ceea ce diplomaţii occidentali admiteau în particular: că în Kosovo, Occidentul a favorizat stabilitatea în ciuda justiţiei, scrie agenţia Reuters într-o analiză. Ca şi cum am putea stabili ordinea fără justiţie.

Diplomaţii de la Podgorica care fac în public elogiul lui Milo Djukanovic [Prim ministry şi fost preşedinte al Muntenegru care a demisionat în 21 decembrie], admit în particular că Muntenegru e mai aproape de Kosovo decât de Croaţia în ceea ce priveşte natura sistemului său politic. Djukanovic ar fi fericit dacă principala problemă a guvernului său ar fi raporturile sale ilicite cu societatea de marketing a unei prietene apropiate, sau creditele acordate prietenilor săi de către Hypo Alpe Adria [banca austriacă bănuită de a fi implicată în diferite scandaluri de corupţie]. Ori, acestea sunt principalele puncte ale acuzaţiei împotriva lui Sanader.

Să ne întoarcem la analogia cu Thaci. În Muntenegru, din fericire, nimeni nu s-a consacrat traficului de organe, dar aici se excelează în alte tipuri de trafic. Aici se făceau afaceri cu diavolul. După traficul de ţigări, Muntenegru a devenit placa turnantă a traficului de cocaină şi de heroină. În 20 de ani de putere aproape fără partaj, Primul nostru ministru a acaparat, împreună cu familia şi cu partenerii săi, resursele economice ale ţării, lansându-se în proiecte extrem de dubioase, pentru a nu cita decât privatizarea Combinatului de aluminiu din Podgorica şi a uzinei siderurgice, sau a Prva Banka [deţinută de Aco Djukanovic, fratele Primului ministru].

Ca şi cum ar fi o nimica toată! Într-o ţară normală, afacerea Prva Banka, care a dus la prăbuşirea sistemului financiar din Muntenegru, ar fi fost suficientă pentru a-l trimite pe Prim ministru, cu tot cu fraţii şi cu naşii lui, în spatele gratiilor. Însă Occidentul a privit totul cu un ochi binevoitor şi l-a purtat şi pe Djukanovic, mult timp, în braţe...

Suntem oare pe cale să ne dăm seama că cea mai mare ameninţare pentru stabilitatea din Balcani nu sunt conflictele etnice ci crima organizată? Se pare că Occidentul a decis în sfârşit să se implice în politica shimbărilor fundamentale prea mult timp amânate.

Dovadă este cazul lui Sanader în Croaţia, raportul Consiliului Europei asupra Kosovo şi dorinţa de a lupta împotriva corupţiei la nivel înalt, condiţie pe care UE a pus-o deja pentru a deschide negocierile de adeziune cu Muntenegru [ţara a obţinut statutul de candidat la aderare în 17 decembrie].

Curăţenia generală începută laZagreb va ajunge fără nici o îndoială şi la Muntenegru. Vârful puterii şi fraţii săi de afaceri riscă să se găsească în faţa justiţiei pentru că au furat statul. Deocamdată, şeful trebuie însă să plece.

Văzut din Belgrad

Europa trebuie să se implice

În Europa de Sud-Est, UE se găseşte în faţa a două opţiuni: prima este o integrare-şoc a tuturor statelor din Balcanii Occidentali, a doua este o cale spre o nouă necunoscută. A crede că ţările din regiune sunt capabile să înfrunte singure tranziţia este o iluzie. Europa trebuie să înţeleagă că stabilitatea Balcanilor nu poate fi singurul său ţel.

Demoralizarea societăţilor balcanice are o dinamică proprie care va împinge oamenii să caute o viaţă mai bună dincolo de frontierele propriilor lor state. Stabilitatea fără dezvoltare nu este decât dovada stagnării politice şi economice.

Este şi motivul pentru care Europa trebuie să acţioneze. Imediat. Aşa cum a făcut-o în cazul Sanader. Curăţenia generală anti-corupţie a început în România şi în Bulgaria. Continuă în Croaţia, şi va ajunge fără îndoială în Serbia şi în alte ţări candidate la adeziune. Toate, fără excepţie, trebuie să treacă prin purgatoriu.

Bosko Jaksic, Politika, Belgrad.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect