Frontul Naţional nu mai este ce a fost. S-au dus zilele perlelor lui Jean-Marie Le Pen despre camerele de gazare, “un detaliu al Celui de-Al Doilea Război Mondial”, despre aceşti “leproşi” de “bolnavi de SIDA”, despre camioane militare umplute cu imigranţi ilegali... De opt ani, fiica lui, Marine, cizelează încet rugozităţile sulfurosului partid de extremă dreaptă. Scopul său? Lărgirea audienţei FN, travestindu-l într-un partid populist de dreapta mai “respectabil”. Marine Le Pen consideră că viitorul extremei drepte franceze este deschiderea.
Patriarhul s-a aliniat fiicei sale, după ce a fost apărătorul ortodoxiei doctrinare a FN. Iar acum cel care apără această linie este numărul 2 actual, Bruno Gollnisch. Acest partizan de primă oră, membru FN de douăzeci şi şapte de ani, aspiră la succesiune, şi este deci împotriva fiicei şefului. Pe 15 ianuarie la Congresul de la Tours, militanţii vor alege un nou şef, după treizeci şi opt de ani de domnie a patriarhului. Jean-Marie Le Pen doreşte ca dinastia să continue.
Tânăra divorţată modernă versus bătrânul profesor de facultate
Marine Le Pen şi Bruno Gollnisch reprezintă două stiluri, două strategii, două generaţii. Tânăra divorţată modernă împotriva vechiului profesor de facultate. Lui îi place să spună că el este creierul şi ea este comunicaţia. Marine Le Pen a declarat că înţelege femeile care avortează, Gollnisch vrea să se unească curentele “ultra”: negaţioniştii (Holocaustului), anti-semiţi, colonialişti, catolicii integrişti. El este liberal, ea predică protecţionismul împotriva “totalitarismului economic şi financiar”.
El miroase a praf, ea iese la lumina zilei şi se plimbă prin pieţele din Hénin-Beaumont, oraşul sinistrat [în nordul Franţei], pe care aproape l-a câştigat. Dar mai ales, ea are brandul Le Pen, fie tot aurul din lumea ţărmurită a unui partid extrem de ierarhizat şi supus autorităţii şefului! Marine Le Pen este o femeie a timpurilor sale. Ei nu-i pasă de obsesiile tatălui său despre Al Doilea Război Mondial sau despre războiul din Algeria. Ea vrea să pună FN la zi şi să facă din el un partid de guvernare după imaginea partidelor populiste de dreapta europene: dreapta radicală în Scandinavia, Liga Nordului italiană, PVV-ul olandezului Geert Wilders, sau extrema dreaptă suedeză care tocmai a intrat în Parlament. Potrivit specialistei extremei drepte, Nonna Mayer, “discursul partidelor populiste europene de dreapta consistă în a spune: musulmanii nu ne împărtăşesc valorile, ei sunt intoleranţi faţă de homosexuali, femei, evrei. Dar argumentul este cu dublu tăiş: cei care spun acestea sunt ‘rasişti’”. Primul pas pentru Marine: interzicerea scăpărilor rasiste ostentative care-i plăceau tatălui său. Linia sa roşie: anti-semitismul. Noua sa ţintă? Islamul, care înlocuieşte tema imigraţiei lansată în 1978 de FN şi recuperată de Sarkozy – ceea ce de altfel nu prea i-a reuşit.
Trei sferturi dintre francezi resping categoric FN
Arma sa? Laicitatea. “Este un argument mai prezentabil, mai respectabil pentru a eroda legitimitatea Islamului”, comentează Nonna Mayer adăugând: “Dar în fond, inima discursului este aceeaşi: preferinţa naţională. Doar argumentele se schimbă”. O nuanţare profitabilă. Colonizarea a fost înlocuită de ciocnirea civilizaţiilor iar 11 septembrie este simbolic pentru toţi. Islamofobia este “justificată” de ştiri: iraniana Sakineh, atacurile împotriva copţilor din Egipt... Conform ultimului studiu al CNDH (Comisia Naţională a drepturilor omului), 23% dintre francezi sunt împotriva Islamului, dar nu pe baza respingerii străinului, ci pe baza apărării valorilor progresiste - laicitate, feminism, egalitate de gen. Marine Le Pen a răspuns astfel AFP în urma comparării sale controversate între rugăciunile musulmanilor în stradă şi Ocupaţia: “aud din ce în ce mai multe mărturii cum că, în unele cartiere, nu e de bine nici a fi femeie, nici homosexual, nici evreu, nici chiar francez sau alb”. O strategie câştigătoare? Potrivit sondajelor recente, Marine Le Pen reuneşte între 27% şi 33% de opinii favorabile. Rămâne să le concretizeze în urnele de vot. Intenţiile de vot sunt estimate între 12 şi 15%. Fiica lui Le Pen nu a doborât încă barierele care înconjoară partidul său: trei sferturi dintre francezi îl resping categoric. Dar cu FN, am învăţat să fim precauţi.