Știri Criza datoriilor publice
Premierul portughez José Sócrates, președintele Comisiei Europene José Manuel Barroso și cancelara Angela Merkel la granița ceho-poloneză, pe 21 decembrie 2007.

Un deficit de încredere

În contextul discuţiilor pe tema măririi fondului de stabilitate, Portugalia este pe cale de a cere un plan de salvare umilitor din partea UE/FMI, iar tensiunile din zona euro sunt în creştere. De vină, în mare măsură, sunt disensiunile dintre lideri şi "marea problemă de comunicare a Europei".

Publicat pe 19 ianuarie 2011 la 16:21
Premierul portughez José Sócrates, președintele Comisiei Europene José Manuel Barroso și cancelara Angela Merkel la granița ceho-poloneză, pe 21 decembrie 2007.

Angela Merkel era implicată în discuţii despre criza euro când telefonul a început să sune în strălucitoarea cancelarie din Berlin. Primul ministru portughez José Sócrates o suna din Lisabona pentru a-i cere ajutorul. Portugalia este pe cale de a deveni a treia ţară din zona euro, din cele 17, pe cale de a se prăbuşi din cauza datoriei sale suverane, și care are nevoie de un plan de salvare dirijat de Germania. Sócrates părea disperat şi implorator, potrivit martorilor.

Lipsa de încredere între politicienii-cheie

Acesta i-a cerut Angelei Merkel să îi spună ce trebuie să facă şi i-a promis că o să facă tot ceea ce îi cere, cu o singură mare excepţie. Nu va cere bani – în baza planului de salvare a zonei euro – dacă i se vor impune condiţiile extrem de rigide. Potrivit informaţiilor care circulă la Berlin, Merkel l-a lăsat pe Sócrates să aştepte în timp ce aceasta cerea opinia influenţilor săi vizitatori - Dominique Strauss-Kahn, şeful francez al FMI şi Giulio Tremonti, foarte apreciatul ministru italian al economiei, care de curând a făcut lobby pentru introducerea "*euro*obligaţiunilor" ca parte a soluţiei la criza care durează de mai bine de un an. În faţa solicitării lui Sócrates, Strauss-Kahn, şeful FMI, vorbitor de limbă germană, s-a arătat dubitativ. Pledoaria portugheză e inutilă, a spus acesta, deoarece Sócrates nu va urma niciunul din sfaturile pe care i le vom da.

Schimbul, care a avut loc săptămâna trecută la Berlin, scoate în evidenţă ceea ce un oficial german a descris drept "marea problemă de comunicare a Europei". În mijlocul celei mai grave crize pe care UE a traversat-o vreodată, nivelul de încredere foarte redus dintre politicienii-cheie şi cei care i-au decizii, face dificilă găsirea unei soluţii pentru scoaterea monedei euro din criza sa existenţială.

La Bruxelles, în această săptămână, miniştrii de finanţe ai UE s-au înfruntat în cea mai recentă dispută politică legată de euro: cum să reconfigureze fondul de salvare de 750 de miliarde de euro înfiinţat în luna mai a anului trecut. Reuniunile au fost în impas, Comisia Europeană solicitând o creştere rapidă a fondurilor care pot fi împrumutate ţărilor cu probleme, în timp ce Germania, care conducea tabăra reticenţilor, susţinea că nu e nevoie să se acţioneze precipitat pentru suplimentarea fondurilor ori pentru extinderea activităţilor de creditare.

Newsletter în limba română

Fundamentele economice în zona euro se îndreaptă în direcţii contradictorii: Germania şi Europa de Nord ies din recesiune în vreme ce Europa de Sud este blocată într-un cerc vicios format din datorii şi deflaţie. Adăugată problemele datoriilor suverane din alte cinci ţări, această situație reprezintă un risc pentru euro. Iar pericolele sunt agravate de disensiunile dintre liderii politici însărcinaţi cu soluţionarea crizei.

Barosso rugat să tacă

În aceeaşi zi în care Socrates a fost 'respins' de Berlin, José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei, a anunţat la Bruxelles că fondul de salvare a zonei euro trebuie să fie consolidat. În mod oficial Merkel şi ministrul său de finanţe, Wolfgang Schauble, au descris intervenţia lui Barroso ca fiind "inutilă". În particular, cancelarul i-a spus lui Barosso să tacă, deoarece cei 440 miliarde euro garantaţi de guvernele din zona euro nu erau nici problema şi nici banii lui.

Problemele durează de anul trecut. Planul de salvare a Greciei din luna mai a anului trecut a fost precedat de schimburi dezagreabile pe tema daunelor de răboi de după cel de Al Doilea Război Mondial. În noiembrie, când Irlanda a fost umilită, Dublin se plângea cu amărăciune de intimidările suferite din parte marilor puteri ale UE. Acum este rândul Portugaliei şi al Spaniei să primească același tratament.

Olli Rehn, comisarul european pentru Afaceri Economice şi Monetare, a avertizat asupra "autosatisfacţiei" existente în rândul statelor membre care refuză re-modelarea şi creşterea fondurilor de salvare.Germania, din nou, a fost ţinta unui atac discret. Dar guvernul german nu este preocupat în mod special în privinţa Portugaliei deoarece consideră că economia acesteia este prea mică pentru a avea un impact major în soarta monedei euro. Aceeaşi părere are o are şi despre Irlanda şi Grecia. Aceste trei ţări reprezintă mai puţin de 5% din cele 12 mii de miliarde de euro (12 trilioane) cât reprezintă PIB-ul UE.

Preocuparea cea mai importantă a principalelor ţări din zona euro o reprezintă încrederea investitorilor internaţionali în moneda unică. Încrederea este în scădere, mai ales în SUA, în privinţa măsurilor de salvare din zona euro, şi nu doar a salvării Portugaliei, ceea ce atrage presiuni asupra Băncii Centrale Europene şi a Comisiei Europene, pentru crearea unui instrument de salvare mai ambiţios şi mai flexibil. Managerii fondurilor cheie, în special cei din SUA, au semnalat că se tem de faptul că zilele monedei euro sunt numărate, că nu sunt impresionaţi de răspunsul Europei la criză şi că evită zona euro. "Pieţele nu au încredere în pachetul de salvare. Unii americani acordă monedei euro numai câţiva ani", a declarat un înalt funcţionar european.

Ieşirea din criză

Bruxelles vrea mai mulţi bani disponibili

Şefii de guverne au în mână "un plan global" care le-a fost trimis de către Comisarul pentru Afaceri economice şi monetare, destinat depăşirii crizei datoriilor din zona euro, informează Der Spiegel. Pe unsprezece pagini, Olli Rehn cere statelor membre să-şi reformeze pieţa muncii şi să taie din cheltuielile sociale. Însă inima documentului creionează de fapt o reformă a Fondului european de stabilitate financiară (FESF).

Comisia Europeană doreşte ca FESF să dispună cu adevărat de cele 440 de miliarde de euro puse la dispoziţie de guverne în luna mai a anului trecut. Deocamdată, cum doar câteva ţări dispun de nota AAA, decernată de agenţiile de rating, FESF trebuie să asigure garanţii importante pentru împrumuturi şi doar 250 de miliarde de euro pot fi mobilizate pentru a susţine statele în dificultate. Iată de ce ţările cele mai bine notate, cu Germania în frunte, sunt rugate să contribuie mai mult la FESF. Dar Berlin se opune unei creşteri a fondurilor.

Comisia propune în acelaşi timp ca FESF să fie capabil să cumpere obligaţiuni ale statelor în dificultate pentru a da o mână de ajutor Băncii Centrale Europene, şi pentru a ajuta ţările care încearcă să-şi răscumpere obligaţiile ale căror dobânzi sunt prea ridicate, pentru a-şi mai uşura datoriile. În sfârşit, dobânzile de penalitate ar fi mai scăzute atunci când o ţară recurge la banii FESF.

n cazul în care Comisia reușește să îşi pună în aplicare planurile, rezultatul este evident", scrie Der Spiegel: "Ţările în cauză vor fi mai puţin îndatorate față de investitorii naţionali şi internaţionali, dar mai mult faţă de partenerii lor" din zona euro. Aceste mijloace de salvare ar trebui să fie aplicate şi băncilor în dificultate. Guvernele au timp până în februarie pentru a amenda propunerile lui Olli Rehn.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect