Alegeți o limbă
În 4 octombrie 2010, un avion teleghidat al armatei americane a lansat o rachetă la frontiera pakistano-afgană. În cursul acestui atac au fost ucise cel puţin trei persoane, tineri bărbaţi. Nimic neobişnuit pentru această regiune. Printre victime figurează totuşi un german. Iată ceva inedit.
Bünyamin E., 20 de ani, era bănuit că ar urma un antrenament într-o tabără teroristă. Parchetul din Düsseldorf ancheta asupra lui. După moartea sa totuşi, nimeni nu a făcut o anchetă nici asupra celor care l-au ucis, nici asupra soldaţilor americani care comandau aparatul de la distanţă, nici asupra superiorilor lor.
Armata americană a executat un neamţ fără proces
Autorităţile germane nu reuşesc decât cu greu să pornească urmăriri penale atunci când aliaţii lor în războiul contra terorismului execută cetăţeni germani sau atunci când îi fură, ca în cazul islamistului din Hamburg, Mohamed Zammer, în toamna lui 2001. În schimb, ele nu ezită să comunice date personale organelor de securitate din alte ţări, chiar dacă suspecţii nu au un cazier judiciar.
Cazul lui Bünyamin E. demonstrează ce se poate petrece în cazuri extreme atunci când servicii străine exploatează informaţiile care îi privesc pe teroriştii prezumtivi: armata americană a considerat că Bünyamin era un terorist şi l-a executat fără nici o altă formă de proces.
În viitor, serviciile de securitate străine ar putea să se lege de cetăţenii altor ţări, şi mai des decât în prezent, fără a mai trece prin calea tribunalelor. Consiliul UE pledează efectiv pentru implementarea unui program de schimburi de date cu mult mai vast decât actualul sistem de cooperare între statele membre.
Crearea agenţiei comunitare de poliţie (Europol), în 1 ianuarie 2010, a prilejuit deschiderea unui mare centru de analiză în La Haye. Aici sunt exploatate datele personale ale cetăţenilor UE şi sunt transmise ulterior statelor membre ale UE ca şi statelor terţe.
Este prevăzut în mod explicit faptul că Europol nu numai că va primi informaţii despre persoanele condamnate, ci şi că va primi date despre orice persoană considerată suspectă de orice tip de serviciu de securitate.
Într-un secol în care crima se organizează la scară mondială, am putea spune că ideea nu e rea deloc. Dar de fapt, de mai mulţi ani de zile, agenţiile naţionale de securitate schimbă între ele mai ales informaţii despre agitatorii politici. Ultimele informaţii privind povestea cârtiţelor infiltrate în mediile protestare britanice şi germane nu sunt decât o vagă idee a sistemului de schimb de informaţii între ţările europene.
Toţi agitatorii sunt supravegheaţi
În Europa, toţi cei care preconizează nesupunerea civilă pot să-şi spună în realitate că sunt supravegheaţi de către serviciile secrete de poliţie străine, mai ales dacă se deplasează pentru a participa la manifestaţii în alte ţări. Cei care blochează căile ferate pentru a manifesta împotriva investiţiilor din domeniul atomic, dăunează de fapt fermelor care practică crescătoria industrială sau care blochează autostrăzile pentru a protesta împotriva taxelor de înscriere la universitate, toţi aceştia s-ar putea regăsi în baza de date Igast a poliţiei criminale germane.
Igats (International agierende gewaltbereite Störer) reuneşte toate datele posibile asupra "agitatorilor potenţial violenţi şi activi pe plan internaţional". Mijloacele lor de comunicare şi apartenenţa la diferite grupuri prezintă deci un interes particular. Este de fapt ceea ce subliniază Consiliul UE într-un memorandum. Vechea dezbatere din sânul guvernului german de coaliţie faţă de conservarea datelor se înţelege astfel mai uşor din punctul de vedere al strategiei Europol. În viitor, ar fi posibil de exemplu, şi cu mult mai ieftin, de "a proteja" o mare reuniune NATO împotriva oricărei perturbaţii. Utilizând simple mijloace de comunicare electronice, este posibil să afli când vor sosi manifestanţii, cine sunt liderii lor şi cu cine sunt în contact.
“Cel care nu are nimic să-şi reproşeze nu are de ce să se teamă”
Poliţia judiciară din Wiesbaden a transmis deja de mai multe ori, altor ţări, informaţii privind manifestanţi germani. La fel, poliţia germană a dat cu siguranţă serviciilor americane informaţii despre Bünyamin E. În primul caz, manifestanţii germani au fost probabil respinşi la frontieră, dar în al doilea caz, a murit un om.
Discursul autorităţilor poliţieneşti este mereu acelaşi: "Cel care nu are nimic să-şi reproşeze nu are de ce să se teamă". În faţa acestui context, toate acestea par absurde. Principiul fundamental al prezumţiei de nevinovăţie dispare în fum atunci când se stabilesc cu titlu preventiv profilul şi reţelele fiecărui individ şi când poliţia consideră aceste informaţii ca fiind suficiente pentru a aplica o sancţiune.
Dacă există un sens în colaborarea serviciilor de poliţie a diferitelor state, atunci ele nu trebuie să criminalizeze acţiunile politice şi să sancţioneze autorii lor fără a permite trimiterea lor în faţa unui tribunal independent.
