Talin, decembrie 2010. “Euro este moneda noastră!”

În Europa, dar cu ce preţ?

Odată cu adoptarea euro, pe 1 ianuarie, Estonia a devenit cea mai "occidentală" dintre ţările nordice: este membră a NATO, a UE dar şi a zonei euro. Dar, în efortul de a integra, Europa a dezvoltat reflexe care amintesc de trecutul sovietic pe care ar vrea să îl şteargă.

Publicat pe 26 ianuarie 2011 la 13:51
Talin, decembrie 2010. “Euro este moneda noastră!”

Precum alte mii de finlandezi, mi-am petrecut revelionul la Talin. Şi asta pentru al zecelea an consecutiv. În acest an tema principală a conversaţiilor a fost euro. "Bine aţi venit în clubul celor care plătesc viaţa confortabilă a grecilor şi a altora", spuneau finlandezii, verilor lor estonieni. Decizia acestora din urmă a fost luată într-o epocă de prosperitate, înainte ca UE să decidă sprijinirea unor ţări privilegiate.

Odată cu trecerea la euro, Estonia a devenit cea mai occidentalizată din toate ţările nordice: Finlanda nu este în NATO, Suedia nu este nici în NATO şi nici în zona euro, Norvegia nu este nici în UE, nici în zona euro. Norvegienii îşi apără exporturile de petrol iar suedezii băncile. Pentru Estonia, paşii către vest au reprezentat etape inevitabile de distanţare faţă de est.

Dar după sosirea euro, rutina se reinstaurează. Bugetul de stat este într-o situaţie ireproşabilă iar mass-media nu mai găseşte nimic interesant de spus. Rapiditatea cu care Estonia a trecut la euro a suscitat entuziasmul ministerelor de Finanţe din toate ţările.

Salariile au fost reduse fără ezitare şi asta fără ca oamenii să iasă în stradă. Autorul planului de austeritate finlandez, domnul Hetemaki, visează să aibă de a face cu o populaţie atât de docilă. Dar în Finlanda acest lucru nu se va întâmpla atât de uşor ca în Estonia şi ne putem aştepta la mari schimbări la alegerile legislative din primăvara viitoare.

Newsletter în limba română

Nici sindicat, nici opoziţie

Estonienii au suportat un regim de austeritate drastic, în primul rând pentru că în ţara lor nu există nici sindicate şi nici o opoziţie de tip european. Doar cadrele didactice au protestat împotriva reducerii salariilor lor iar guvernul le-a luat în considerare revendicările. Aceasta demonstrează de altfel importanţa care se acordă educaţiei în Estonia.

În al doilea rând, opoziţia în Estonia s-a sabotat singură, menţinând relaţii ambigue cu problematicul vecin rus. În sfârşit, mass-media nu îndrăzneşte să provoace guvernul de teama de a nu fi etichetată ca fiind susţinătoarea lui Edgar Savisaar [primar al Talinului şi apropiat al primului ministru rus Vladimir Putin].

Chiar dacă Estonia nu mai este dependentă, în cultura sa politică se găsesc şi astăzi, mai mult decât ne putem imagina, indicii care amintesc de Uniunea Sovietică. Absenţa opoziţiei, în special, nu o aduce mai aproape de Europa.

Întreaga Europă urmează în acest moment aceeaşi cale ca şi Estonia. Moneda unică nu este doar o bucată de hârtie: aceasta aduce cu sine o politică economică comună. Şi nu există alternative.

Ne îndreptăm către un stat federal şi, pentru ca o nouă catastrofă economică să nu se producă, trebuie să reuşim. Ţările mici au posibilitatea să aleagă între a rămâne centrate spre interior sau a se deschide spre exterior. Dar să rămâi în joc este mult mai avantajos decât să rămâi pe chei privind la vaporul care se îndepărtează.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect