Summit NATO: Pentru o întoarcere la valorile fundamentale

4 septembrie 2014
Revista 22 Bucureşti

NATO: “Cine m-a trezit?”
NATO: “Cine m-a trezit?”

Prima reuniune a NATO de la izbucnirea crizei ucrainene începe pe 4 septembrie, la Newport, în Marea Britanie, într-un climat de tensiune. Ţările din Europa Centrală şi de Est cer ca Alianţa să reacţioneze, în faţa unei Rusii care pare să nu aibă scrupule să ameninţe Occidentul. Extrase.

Summitul NATO de la Newport, găzduit de Țara Galilor în 3-5 septembrie, are toate datele să fie un summit istoric. Este prima mare reuniune NATO a șefilor de state și de guverne după lovitura dată statu-quo-ului securității europene de către Rusia prin anexarea Crimeei și în general prin destabilizarea Ucrainei.

Presiunea constantă a Rusiei pe flancul estic și schimbarea frontierelor prin forță în Europa, reașezarea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord fixează coordonatele reuniunii. Se așteaptă recredibilizarea sistemului de descurajare prevăzut de Articolul 5 și reîntoarcerea Alianței la rutina primilor pași: apărarea teritorială. Dar oare va fi din nou un summit al marilor cuvinte, al conceptelor ambigue (gen "apărare inteligentă"), al sloganurilor fără acoperire ("să facem mai mult cu mai puțin"), al reafirmării obiectivelor bugetare de 2% minimale și, cu toate acestea, imposibil de atins?

Sau poate va fi, în sfârșit, o reuniune cu decizii curajoase, când se anunță reasigurarea flancului estic, inclusiv prin desfășurarea semnificativă de baze și unități NATO, sau elaborarea unor mecanisme de responsabilizare a statelor care nu-și îndeplinesc angajamentele asumate ?

Cert este că, din mesajele transmise până acum, deciziile vor respecta coordonatele Actului Fondator NATO-Rusia, în ciuda presiunilor exercitate de baltici, Polonia sau România. Se vor prefera măsuri simbolice de creștere a vitezei de reacție a Forței de Răspuns a NATO, exerciții de apărare colectivă. Totuși, Bucureștiul a avertizat prin vocea președintelui Traian Basescu că, deși sprijină o echilibrare a resurselor militare ale Alianței pe teritoriul UE, totuși nu ar susține "o diminuare a resurselor pentru flancul estic în detrimentul resurselor alocate zonei nordice: țările baltice şi Polonia". Să fie oare România pregătită să blocheze Consiliul Nord-Atlantic în cazul în care măsurile de reasigurare strategică ar favoriza flancul nordic?

În Noua Europă lucrurile sunt cât se poate de limpezi: epoca "sfârșitului istoriei", a Woodstockului geopolitic, precum și căutarea cu orice preț a relansării relațiilor cu Moscova au luat sfârșit. Rusia a încălcat mai toate principiile fondatoare în care este ancorată securitatea europeană.(…) Ucraina în 2014 și Georgia în 2008 au reamintit că vechea cultură strategică a sferelor de influență, a suveranității limitate, a agresiunii difuze și a revizionismului teritorial nu a fost câtuși de puțin exorcizată de mai bine de 20 de ani de consolidare a interdependenței economice între Europa și Rusia. Iată contextul în care se așteaptă revenirea NATO la fundamentele care au consacrat-o în aprilie 1949 ca alianță de apărare colectivă

Se așteaptă credibilizarea Articolului 5 al Tratatului de la Washington prin dispersarea de baze și forțe NATO permanente pe flancul estic. Dar asta înseamnă efectiv regândirea Actului Fondator NATO-Rusia, unde Alianța își asumă îndeplinirea misiunii sale centrale prin alte mijloace decât "staționarea permanentă de forțe pe teritoriul statelor membre“. În trecut, soluția de compromis a fost aceea de întărire a flancului expus prin desfășurarea unor forțe de reacție rapidă. (…) Dar aici rezidă marea problemă. Capacitatea de a răspunde unui blitzkrieg nu se află printre atuurile Alianței. Confecționarea acordului politic necesar unei astfel de desfășurarii cere timp, mai ales pe o temă tabu ce implică Rusia.

Citiţi articolul în întregime în Revista 22!

Factual or translation error? Tell us.