Roşia Montana, blestemul aurului

Şi nu numai. Într-un reportaj apărut în Cotidianul şi intitulat "Viitorul Roşiei Montana stă încă în pântecul mamei", Viorel Ilisoi trage un adevărat semnal de alarmă. În Roşia Montana nu se mai nasc copii, viaţa este pe cale să moară la propriu şi la figurat. Copiii se nasc, "însă foarte puţini, cam unul pe an".

În Roşia Montană "s-a auzit, pe la începutul verii, că este o femeie gravidă în sat, adică s-ar naşte primul copil în 2009, şi asta i-a trezit din amorţeală pe cei câţiva foşti mineri care stau cât e ziua de lungă în mica piaţă a satului frământând la nesfârşit câte o ceaşcă de cafea în căuşul palmelor şi aşteptând să treacă pe-acolo cineva, să se întâmple ceva", scrieCotidianul. "De acest eveniment cu adevărat important a aflat, de neînţeles cum, şi moş Ioji Vlăgnean, surdomutul. De aceea, el se ridică tremurând de pe prispa fostului cazinou, unde, până la venirea comuniştilor, proprietarii minelor îşi jucau aurul, şi scrutează piaţeta printr-o lupă groasă, ba apropiind-o, ba depărtând-o de ochiul cu care mai vede cât de cât."

Naşterea unui copil este, pentru locuitorii puţini ai comunei, un prilej de bucurie, dar şi un prilej de analiză. "Pentru adepţii exploatării, faptul că până la jumătatea anului nu s-a născut nici un copil în sat este un semn că aşezarea a atins acel punct critic de la care nu se mai poate ridica", citim în Cotidianul. "Satul aşezat pe aur, scobit mii de ani pe dedesubt, încât se auzeau în case zgomotele minerilor, când se lucra în galerii, va dispărea şi nu va mai rămâne decât centrul istoric." Pentru adepţii ecologişti naşterea copilului înseamă speranţă, totul nu este încă pierdut. "Tot ce se întâmplă cu noi pe el nu-l atinge deocamdată, fiindcă, slavă Domnului, mama încă mai are lapte să-i dea!“

Până una alta însă, această naştere, singura din acest an, rămâne un prilej de bucurie: viitorul lui este incert, ca şi cel al Roşiei Montana, dar "cu siguranţă nu va fi miner", anunţă tatăl său.

POLEMICĂ

California din Carpaţi în centrul unei bătăi juridice

Războiul juridic care opune societatea civilă românească societăţii Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) a început în 1997, când această societate cu capital canadian şi român a cumpărat solul Roşiei Montana. De atunci, viaţa comunei create de către împăratul Traian, cu aproape 2000 de ani în urmă, sub numele de Alburnus Maior, este ritmată de către manifestaţiile care au loc în piaţa mare, venirea delegaţiilor europene inspectând locurile şi adoptarea de legi contradictorii de către guvern.

RMGC vrea să preia exploatarea minelor de aur şi de argint create de către romani, pentru a le exploata cu ajutorul cianurii. Compania explică că va relansa piaţa muncii, dar opozanţii proiectului asigură că această măsură va duce la o catastrofă umanitară şi naturală. Rosia Montana, cunoscută pe vremuri ca şi Mica Californie, numără numeroase vestigii romane. Situată la doar câţiva kilometri de Sibiu, capitală europeană a culturii în 2006, este o destinaţie apreciată de turişti.

Guvernul român, mai întâi favorabil proiectului, se opune acum cu destul de multă fermitate. Regiunea a fost clasată ca rezervă arheologică şi naturală, iar Parlamentul român se pregăteşte pentru votarea unei legi anti-cianură. Căci Uniunea Europeană nu vede cu ochi buni exploatarea cu cianură a celei mai mari mine de aur din Europa, nici distrugerea mediului înconjurător, a cinci comune şi a cinci munţi. UE nu a uitat încă incidentul de la Baia Mare, din 2000, când deversarea de deşeuri din bazinul de acumulare a contaminat râurile Mures şi Tisza (în Ungaria) ca şi apa potabilă utilizată de 3 milioane de persoane.