Alegeți o limbă
Polarizarea vieţii politice germane ca urmare a crizei refugiaţilor a luat o amploare pe care numeroşi comentatori – inclusiv eu – nu şi-o puteau imagina acum câteva luni. Discuţii destul de deschise despre debarasarea de Angela Merkel au loc în sânul partidului conservator (CDU/CSU) iar partidul de dreapta populist Allianz für Deutschland are vântul în pupă.
Ceea ce mă nelinişteşte cel mai mult este că presiunea politică riscă să devină şi mai clară, deoarece o soluţie europeană nu este găsită (tot mai multe ţări încearcă să-şi închidă frontierele într-un mod sau altul) iar statisticle germane sugerează că impactul real al crizei refugiaţilor se va vedea mai târziu.
Sistemul EASY, care contabilizează noile intrări, a înregistrat 1,1 milioane de refugiaţi în Germania în 2015. Totuşi, asta nu s-a tradus încă printr-o creştere a numărului de cereri de azil. O cifră – mai puţin de 500 000 – care nu este departe de cea de la începutul anilor 1990, când războiul din Iugoslavia a dus la deplasări masive ale populaţiei (după cum se vede în tabel).
Care este cauza acestui decalaj? Ziare precum Daily Mail pretind că 600 000 de persoane nu sunt contabilizate şi că s-ar mişca liber prin Europa (având posibilitatea de a se îndrepta spre Marea Britanie).
Cifrele nu sunt încă fiabile (unii refugiaţi pot fi număraţi de două ori) dar, având în vedere că refugiaţii, în majoritatea lor, voiau să meargă în Germania, această diferenţă se poate explica poate printr-o întârziere a tratării cererilor de azil: administraţiile aunt copleşite şi nu mai reuşesc să trateze noi cazuri. Ministrul german de Interne a promis să creeze 400 de posturi suplimentare pentru a răspunde cererii în creştere.
Trebuie să ne întrebăm dacă refugiaţii au şanse de a se integra pe piaţa muncii şi, în caz că da, după cât timp. Cercetările oficiale arată că doar 10% din refugiaţi se întorc la muncă într-un an de zile. După cinci ani, proporţia ar trebui să se ridice la 50%. Nivelul de educaţie al refugiaţilor reprezintă o provocare, şi este esenţial să existe cursuri de formare rapidă. Faptul că mulţi sunt tineri (81% au mai puţin de 35 de ani şi 55% mai puţin de 25 de ani) reprezintă o speranţă pentru ameliorarea nivelului de calificare rapidă.
Refugiaţii nu sunt luaţi în calcul în statisticile şomajului decât după ce le este analizată cererea de azil, ceea ce reprezintă un al doilea impact decalat crucial al cererilor de azil, după înregistrarea lor. Asta înseamnă că creşterea ratei şomajului (slabă potrivit previziunilor cercetătorilor din toamna trecută) nu va fi luată în considerare în statistici decât la finalul lui 2016 şi în cursul anului viitor. Şi cum fluxul de refugiaţi rămâne puternic, datele oficiale vor fi tot în întârziere, deoarece impactul integral al acestui val va fi contabilizat progresiv.
Dacă adăugăm la asta volatilitatea în creştere a economiei mondiale, cu riscuri semnificative pentru economia germană care depinde de exporturi şi calendarul electoral cu cinci scrutine legislative la nivelul Landurilor (din care 3 pe 13 mai) în 2016 precum şi alegeri naţionale în 2017, înţelegem mai bine de ce presiunea politică riscă să crească.
Dat fiind contextul unei opinii publice tot mai sceptice după incidentele recente – 60% din populaţie consideră că ţara nu e stăpână pe situaţie – cei mai mulţi indicatori cheie lasă să se prevadă noi conflicte politice. Noi avem nevoie de soluţii politice durabile şi rapide, altfel eroziunea Europei şi procesul său de integrare riscă să ajungă într-un punct mort.
Traducerea în limba franceză a acestui articol a apărut în AlterEcoPlus.
