Brexit: Un dar pentru Europa

22 februarie 2016 – Le Figaro (Paris)

Nici vorbă de dramă pentru Uniune, ipoteza ieşirii Marii Britanii din UE ar fi, dimpotrivă, o oportunitate pentru statele care doresc să avanseze spre mai multă integrare dar şi pentru economia altor state membre, consideră eseistul Eduard Tétreau.

"O dramă … o dislocare ireversibilă" a Europei, potrivit lui Manuel Valls. Brexit, ieşirea din ce în ce mai probabilă a Marii Britanii din Uniunea Europeană, va constitui oare apocalipsa care ne este prezisă ?

Vom susţine aici contrariul: Brexit este o formidabilă oportunitate. Mai întâi, pentru Europa: plecarea Marii Britanii va duce la stoparea definitivă a tendinţei extinderii în marş forţat a Uniunii Europene. O politică mereu susţinută de Marea Britanie, care vedea în ea mai ales un mijloc eficace de diluare a dinamicii continentale impuse de cuplul franco-german.

Această extindere a avut consecinţe nefaste: integrarea în Uniune Europeană (UE) şi chiar în zona euro a unor ţări care nu erau gata să intre în Uniune, de la Grecia care şi-a trucat conturile publice pentru a beneficia de prodigalitătile financiare care au venit la pachet cu moneda euro până la Ungaria lui Viktor Orban sau la Bulgaria, una din cele mai corupte ţări din lume.

Aici este adevărata “dislocare" a Europei: în voinţa deliberată a britanicilor de a extinde instituţii care funcţionau foarte bine cu o duzină de membri, şi care nu mai pot deloc funcţiona în acest capernaum de douăzecişişapte. Incapacitatea UE de a înfrunta, de la cele mai mici crize recente (criza grecească) la cele mai importante (euro, terorism, migranţi), este o dovadă clară. Brexit va iniţia deci o mişcare salutară de recentrare a Europei asupra ţărilor care doresc cu adevărat să avanseze împreună.

Brexit este şi pentru Franţa o veste bună. Nu va schimba deloc angajamentele militare remarcabile ale Marii Britanii şi ale Franţei, în vigoare de când cu acordurile de la Lancaster House. Va permite în schimb Franţei, împreună cu Germania, să insufle Uniunii Europene o diplomaţie mai puţin aventuroasă decât cea a ultimilor ani. Această diplomaţie a fost cea a războiului din Irak, susţinut de Tony Blair, sau cea a împingerii Uniunii Europene şi a NATO în marş forţat spre est, până la Ucraina, cauzând trezirea noii paranoia ruseşti.

Cu o Marea Britanie ieşită din Uniune, Europa va regăsi o diplomaţie mai apropiată de interesele şi valorile sale, în jurul a trei axe posibile. Mai întâi, o relaţie mai lipsită de tensiuni cu Rusia : acordul istoric de săptămâna trecută dintre papa Francisc şi patriarhul din Moscova, Chiril, pentru a denunţa şi a împiedica masacrarea creştinilor din Orient, este un semn şi o invitaţie. Apoi, o politică arabă care ar trebui relansată şi reinventată după acordul semnat cu Iranul. In fine, o prioritate strategică de acordat Africii şi Mediteranei, viitorul Europei, la bine şi la rău.

Last but not least, Brexit va fi un cadou istoric pentru oraşul Paris : în câteva luni, City-ul londonez va pierde esenţialul raţiunii sale de a fi, cea care a făcut din el centrul financiar al Europei. Transformată în paradis fiscal literalmente offshore, City va genera fuga instituţiilor sale bancare, în masă, fuga celor care generează active şi care doresc să continue să existe pe pieţele europene, fără barierele reglementare sau taxele care se vor aplica de atunci înainte instituţiilor londoneze devenite deja ne-europene. Mii de cadre, de bancheri, de avocaţi sau de directori de filiale europene ale unor grupuri mondiale vor fi obligate să se mute pe continent pentru a-şi putea continua activitatea.

Ori Paris este de departe – cu Berlin – cel mai potrivit oraş pentru primirea acestor talente : capitala a “tech" -ului european, Paris este şi o pepinieră a unor talente excepţionale în meseriile finanţelor şi bancare, aşa după cum o dovedesc poziţiile de leader ale mai multor grupuri şi societăţi franceze în acest domeniu.

Pentru a-l parafraza pe primarul din Londra, Boris Johnson în 2012 : “Welcome to Paris, my friends." Inainte de a derula covorul roşu dinspre Londra spre Paris, ar trebui în schimb să putem să facem să sufle şi în Paris acelaşi spirit de libertate, de pragmatism şi de optimism care a existat dintotdeauna la Londra. Nu vom atrage talentele din City cu promisiuni de decădere din naţionalitate ; cu deficite publice incontrolabile; cu instabilitate fiscală ; sau cu o preferinţă naţională pentru şomajul subvenţionat mai degrabă decât munca. Ci dotându-ne cu un leadership politic care să propună o politică diferită total de cea de astăzi.

Factual or translation error? Tell us.