Preşedinţia slovacă a UE: “Favoritismul este în primul rând o problemă morală”

5 august 2016
VoxEurop

Aşa după cum indică un recent raport asupra corupţiei din Europa, posturile din funcţia publică sunt accesibile mai ales persoanelor care se află în anturajul celor care se află astăzi la putere în capitala Slovaciei, Bratislava. O caracteristică pe care însă Slovacia o are în comun cu multe alte state fost-comuniste, explică expertul ceh Filip Kostelka.

Intr-un recent raport asupra integrităţii publice şi încrederii în Europa, realizat de Hertie School of Governance (ERCAS) din Berlin, pentru guvernul olandez, Slovacia este arătată adeseori cu degetul ca fiind ţara în care se petrece ceea ce este considerat ca fiind “o violare din cele mai frecvente ale integrităţii publice din partea unui guvern.”

Presa slovacă, afirmă raportul, a publicat dovezi care atestă faptul că “locurile de muncă din administraţie sunt acordate preferenţial persoanelor care au legături strânse cu puterea.” Un caz elocvent a avut astfel loc în oraşul Zvolen în 2013, “dar ar fi putut foarte bine să aibă loc în orice alt stat european”, cum ar fi Grecia sau Italia de sud, scrie ERCAS.

Dezvăluirile au fost făcute într-un moment în care încrederea slovacilor în guvernul şi parlamentul lor scăzuse cu 19 % respectiv 12 % din 2009, pentru a atinge 29 %, subliniază raportul. Increderea în partidele politice a crescut cu 3 % în acelaşi interval de timp, pentru a atinge 19 %.

Hebdomadarul slovac Pluska a publicat dovezi că la Zvolen, “candidaturile pentru joburi erau însoţite de mici note care explicau ce persoane sau instituţii au recomandat un anume candidat”, notează raportul. Printre cei mai frecventi politicieni “care recomandau”, se număra deputatul local al SMER-SD, partidul care se află acum la putere în Bratislava. Anumite candidaturi fuseseră chiar semnalate astfel ca angajatorul să ştie că acea persoană era membru al “sectiunii regionale SMER”, adaugă acesta.

Potrivit unui sondaj citat de raport, 89 % din slovaci consideră că bacşişurile şi corupţia sunt adeseori cel mai bun mijloc pentru a obtine o prestaţie din partea serviciilor publice. 92 % cred că toată ţara este coruptă, dar doar 30 % cred că funcţionarii sunt corupţi, 49 % că şi politicienii sunt corupţi.

“Se pare că sistemul funcţionează”, notează ERCAS, căci “toţi cei care au beneficiat de un astfel de ‘năşit’ au obtinut un job.” El adaugă că “este vorba de un exemplu în plus al felului în care încrederea cetăţenilor este minată de eşecurile în domeniul integrităţii în cadrul noilor state membre ale UE.”

L-am întrebat ce crede despre acest fenomen specific estului Europei pe Filip Kostelka, cercetător la departamentul de studii electorale la Universitatea din Montreal şi cercetător asociat la Centrul de studii europene de la Sciences-Po Paris.

VoxEurop – Care este opinia dvs asupra acestor concluzii ? Cum vă explicaţi acest favoritism?

Filip Kostelka – Cred că situaţia descrisă a avut cu adevărat loc. Chiar dacă este vorba, probabil, de un caz extrem, practici similare, doar că ceva mai subtile, pot exista şi în alte primării şi servicii administrative slovace. In Slovacia, clientelismul şi favoritismul s-au dezvoltat mult, după obţinerea independenţei ţării, în anii 1990. In acea perioadă crucială în care mecanismele de funcţionare ale noii administraţii de Stat şi ale sistemului politic se organizau, ţara era guvernată de Primul ministru Vladimir Mečiar.

Mečiar avea puseuri autoritare şi favoritismul (în sensul termenului englez “patronage”, care se poate defini ca fiind capacitatea partidelor politice de a atribui într-un mod preferenţial locuri de muncă în administraţia statului), precedat de epurări, era unul din mijloacele pe care le utiliza pentru a-şi creşte influenţa şi pentru a rămâne la putere. După plecarea sa, în 1998, guvernele ulterioare nu au reusit şi, adeseori, chiar nici nu au dorit depolitizarea veritabilă a serviciului public slovac, în ciuda presiunilor exercitate de autorităţile europene.

Credeţi că acest tip de corupţie este propriu acestei ţări sau el se regăseşte în toate ţările din Europa fost comunistă?

In Slovacia, anii Mečiar au constituit un factor extrem de nefast, care s-a adăugat factorilor comuni întregii zone post-comuniste. Mai întâi, moştenirea morală şi comportamentală a perioadei comuniste. In comunism, pentru a avea acces la un job bun relaţiile completate de un “bun” profil politic erau necesare. Apoi, ţările post-comuniste sunt democraţii relativ tinere, în care favoritismul constitue adeseori o resursă fundamentală pentru construirea partidelor politice la nivel local.

De exemplu, acest fenomen era foarte puternic în Austria de după război, acum este foarte răspândit în America latină. Atracţia pentru favoritism a partidelor politice post-comuniste este şi ea întărită de dificultatea de a găsi noi aderenţi în contextul actual, de discreditare a angajamentului partizan, al declinului ideologiilor, al creşterii individualităţilor, şi al dezamăgirii generale a cetăţenilor în ceea ce priveşte domeniul politic.

Acestea fiind spuse, chiar dacă favoritismul partizan este, din motive evidente, extrem de dificil de măsurat, informaţiile disponibile sugerează că există o variaţie deloc neglijabilă în cadrul ţărilor din Europa centrală şi orientală.

Această variaţie se poate explica, între alte cauze, prin diferenţele în evoluţia competiţiei partizane şi prin moştenirea culturală şi birocratică pe termen lung. Putem presupune că favoritismul este cu mult mai prezent în Estonia, Slovenia sau chiar Republica Cehă, decât în România sau Bulgaria. Apoi există şi variaţii la nivel local (sau naţional etc.)

Putem crede că preşedinţia slovacă a UE va fi una corectă şi cinstită, dat fiind faptul că ne-am putem imagina că până şi persoanele care sunt presupuse să lucreze pentru preşedinţia slovacă nu au fost alese după criterii de integritate şi competenţă?

Personal, cred că favoritismul este înainte de orice o problemă morală şi, doar într-un al doilea timp, o problemă de eficacitate. Persoanele care beneficiază nu sunt întotdeauna incompetente. In cazul posturilor cu înaltă responsabilitate şi în faţa unor provocări naţionale atât de importante, cum este preşedinţia Uniunii, partidele politice nu au niciun interes să promoveze persoane total lipsite de aptitudinele cerute. De altfel, mai ales la niveluri foarte înalte, favoritismul nu e deloc excepţional, nici în Europa occidentală, fără a mai vorbi de Europa de Sud… Sunt încrezător în faptul că, în măsura posibilului (dată fiind talia redusă a statului lor şi contextul dificil al Brexit-ului), autorităţile slovace au pregătit bine semestrul în care ne aflăm deja.

Factual or translation error? Tell us.