Faceţi cum zicem, nu cum facem

Uniunea Europeană susţine că reprimarea violentă a demonstranţilor de către forţele de securitate libiene trebuie să înceteze, iar regimul trebuie să iniţieze un dialog cu populaţia. Aşa au stabilit miniştrii de externe ai UE la începutul săptămânii, în 21 februarie. Acest mesaj a fost repetat zile întregi de Comisia Europeană şi de şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, la Cairo. Fără violenţă şi dialog - cu asta sunt de acord toţi. Nimeni nu-i poate contrazice. În fond, oricine este favorabil progresului, împotriva abuzării copiilor şi pentru mai multă onestitate în politică.

Înţelepciunea înseamnă să nu faci o greşeală decât o singură dată. Uniunea Europeană nu este înţeleaptă. În cazul Tunisiei şi Egiptului a mizat prea mult timp pe despoţi corupţi. Şi asta o va urmări încă mult timp de acum încolo.

O impostură demnă de teza lui Guttenberg

În cazul Libiei, comunitatea eşuează din nou. Ea ar fi trebuit să instituie de mult sancţiuni împotriva clanului Gaddafi şi ar fi putut să se solidarizeze deschis cu demonstranţii. Acest lucru a fost însă împiedicat de Italia, care are nevoie de Libia ca furnizor de energie şi ca scut împotriva imigranţilor ilegali veniţi pe mare. Germania spune totuşi lucrurilor pe nume: Gaddafi trebuie să plece. Între timp şi Franţa cere măsuri mai dure. Şi totuşi politica externă comună a Europei rămâne o farsă, comparabilă cu teza de doctorat a ministrului german al Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg: multă compilaţie, puţină substanţă.

Europa trebuie să realizeze că are între timp o problemă structurală de credibilitate. Din punct de vedere moral, Uniunea este destul de dărâmată pentru că-şi încalcă frecvent propriile principii. Nu numai că reacţia sa la mişcările pentru libertate din Africa de Nord arată asta, ci şi modul în care gestionează scandalurile interne.

Să ne punem o dată în pielea unui cetăţean din Africa de Nord, care urmăreşte pe Internet sau la radio ştirile din Europa. Săptămânile trecute probabil că a dat peste ministrul de externe francez Michele Alliot-Marie, doamna care cu puţin timp în urmă se simţea foarte bine în anturajul dictatorului răsturnat al Tunisiei, Zine el Abidine Ben Ali. În ianuarie, ea îi oferea chiar ajutorul forţelor de securitate franceze pentru a acţiona împotriva demonstranţilor de pe străzile din Tunis. Madame nu mai are deci nicio reputaţie de pierdut. Dar preşedintelui Nicolas Sarkozy nici nu-i trece prin cap s-o demită. Este regretabil, mai ales că de Franţa vor depinde multe lucruri în cazul în care Europa va vrea să stabilizeze Tunisia pe termen lung.

Egoista negociere a scenei europene

Şi în rest vin veşti proaste din Europa, care pot alimenta îndoielile faţă de credibilitatea bătrânului continent în Africa de Nord şi în alte părţi. Premierul italian Silvio Berlusconi, care va ajunge în faţa instanţei acuzat de întreţinere de relaţii sexuale cu o minoră şi de abuz de putere, ţine cu dinţii de scaun. Reacţia UE la acest lucru? Niciuna. La următoarele summituri Merkel-ii, Sarkozy-ii şi Cameron-ii îl vor îmbrăţişa din nou cu căldură pe prietenul lor Berlusconi. La fel ca şi pe premierul ungar Viktor Orban, care vroia să desfiinţeze libertatea presei acasă. Mai mult, în Parlamentul European a primit chiar susţinere pentru asta de la Partidul Popular European (PPE).

După ce anul trecut tratatul de reformă al UE de la Lisabona a intrat în vigoare, după multe dispute, mulţi au crezut că acum începe o nouă eră. Că Europa vrea să devină mai puternică, mai democratică şi să urce într-o ligă superioară în politica externă.

Astăzi trebuie să înţelegem că continentul european este foarte departe de toate acestea. În unele ţări membre democraţia este serios ameninţată. Pe scena europeană, jocurile egoiste cu miză mică continuă fără grijă. Iar în legătură cu prevenirea incendiilor, comunitatea nu-şi face griji, decât atunci când focul a izbucnit cu adevărat. Aşa s-a întâmplat în timpul crizei financiare şi a crizei euro, şi, la fel se întâmplă şi în cazul revoluţiilor de dincolo de Marea Mediterană. Europa îşi dăunează sistematic singură. A venit timpul să realizeze acest lucru.