Alegeți o limbă
Impresia nu este foarte puternică, decât dacă asculţi relatările despre situaţia de aici, dar este ca şi cum ar fi pregătirile pentru un război. Pentru Italia este un fel de al doilea război libian. Avioanele de transport C-130 participă la aceste complicate evacuări paralele, în ceea ce pare a fi un revers al istoriei – imigranţii tunisieni sunt evacuaţi de pe insula italiană Lampedusa, iar cetăţenii italieni sunt repatriaţi din Tripoli, pentru că, în această zonă a Mării Mediterane, cine poate pleca lasă totul şi nu se mai întoarce. Navele militare supraveghează strâmtoarea Sicilia, pe lângă flota de patrulare care se afla deja în acest sector. Toate bazele Forţelor Aeriene italiene au sporit nivelul de alertă şi sunt pregătite pentru orice eventualitate.
Autorităţile italiene monitorizează spaţiul maritim, în aşteptarea inamicului. Dar, dat fiind că inamicul nu este reprezentat de aceste ambarcaţiuni pline de oameni care emigrează, atunci în acest război este ceva ce nu funcţionează. În cursul nopţii de marţi spre miercuri, pe o mare afectată de o furtună de nivelul cinci, pe insula Lampedusa au debarcat aproximativ 250 de imigranţi veniţi din Sfax (Tunisia), de la 60 de mile marine (aproximativ 110 kilometri), jumătatea distanţei dintre Lampedusa şi Sicilia. Iar cu o zi înainte, în pofida furtunii şi stării de alertă a Forţelor Navale italiene, alţi imigranţi ajunseseră şi ei la mal, şi-au uscat hainele, au dat jos încălţămintea şi au mers la primul bar pe care l-au întâlnit, pentru o băutură caldă. Astfel, centrul de primire a imigranţilor, care tocmai se mai eliberase, a depăşit din nou cifra de 1.000 de persoane, comparativ cu cele 2.500 de persoane care se aflau acolo săptămâna trecută.
Răbdarea insularilor este pusă la încercare
Vin şi pleacă foarte mulţi imigranţi şi este clar că această situaţie nu mai poate continua. “Dacă marea se linişteşte şi dacă pică Muammar Gaddafi, ceea ce am văzut până acum este nimic comparativ cu ce se va întâmpla”, apreciază Cono Callipò, directorul Centrului de primire a imigranţilor.
Pe insula Lampedusa s-au întâmplat deja foarte multe. Strada principală şi aleile din jurul centrului de imigranţi sunt pline permanent de tunisieni care se înghesuie în baruri, supermarketuri şi alte magazine, unde încearcă să îşi încarce cartelele telefonice. Atitudinea adoptată de autorităţi (cea care prevede totuşi ca imigranţii să nu fie ţinuţi închişi în centru) s-a dovedit a fi cea mai bună până acum. Însă după o săptămână au început să apară problemele. În multe baruri au început să fie folosite pahare de unică folosinţă. “Şi asta pentru că localnicii refuză să folosească pahare din care au băut imigranţii”, explică persoane de la localul “Amicizia del vecchio don Pino”.
Copiii aproape că nu mai sunt lăsaţi să iasă din case, uşile sunt încuiate cu sisteme duble de siguranţă, iar fetele sunt însoţite mereu de cineva chiar şi pe distanţe de doar 100 de metri. Răbdarea localnicilor este pe cale să se apropie de sfârşit şi toţi se gândesc la cifrele vehiculate de autorităţile de la Roma şi de cele de la Bruxelles – zeci de mii, sute de mii de imigranţi, poate chiar 300 000. Cifrele variază, dar chiar şi cei mai optimişti din Lampedusa îşi dau seama de tragedie. “Aţi văzut cum a fost, suntem aici şi nu am dat înapoi. Am fost ospitalieri, am stat multe nopţi la debarcader, le-am oferit ţigări. Dar Lampedusa chiar nu mai face faţă. Avem nevoie de ajutor”, afirmă Dino De Rubeis, primarul din Lampedusa.
Toate porturile sunt sub supraveghere
Iar situaţia este aşa cum spune primarul, contrazicând relatările agenţiilor de presă, pline de ştiri considerate distorsionate. Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi a lansat un apel ca “imigranţii să nu fie respinşi”, Uniunea Europeană a recomandat Italiei să renunţe la ideea de a selecta imigranţii nord-africani, menţinându-i pe unii, iar pe alţii trimiţându-i în alte ţări europene, iar Guvernul italian ia în considerare instalarea unor corturi de mari dimensiuni în Sicilia. Pe fondul acestor informaţii, locuitorii din Lampedusa se uită spre larg, sperând ca vremea să fie nefavorabilă. Dorinţa lor ca marea să fie agitată şi ca rafalele de vânt să ajungă la 40 de noduri (aproximativ 75 de kilometri pe oră) s-a îndeplinit. Ieri, Lampedusa părea o zonă din Normandia, cu rafale de vânt dinspre nord-vest şi ploaie rece – o vreme care îi ţine pe toţi în casă. Este o vreme bună pentru război, dar rea pentru insulă. Nava care face legătura cu portul Empedocle, pentru aprovizionarea cu ceea ce este necesar, nu a putut veni.
Situaţia nu este mai bună nici cu traficul aerian – două zboruri care ar fi trebuit să transfere un grup de imigranţi au fost anulate ieri din cauza condiţiilor meteo nefavorabile. Aceasta este situaţia aici, în avanpostul Italiei şi al Europei aflat în aşteptarea anunţatului val de imigraţie din nordul Africii. În barurile şi la terasele unde lumea s-a adăpostit din cauza ploii şi vântului circulă povestiri şi anecdote fantastice.
Poveşti cu aspecte fantastice
Lumea îşi aminteşte ce s-a întâmplat la jumătatea anilor 1980, când Muammar Gaddafi a lansat două rachete spre baza Ioran din Lampedusa, ratând ţinta cu câţiva kilometri. Şi sunt observate aspectele stranii ale acestui conflict, care are la origine vechile rivalităţi între pescarii din Mazara del Vallo şi ambarcaţiunile rapide ale Libiei şi Tunisiei. Se numeşte “Chiaraluna”, pescadorul care marţi noaptea a salvat 40 de imigranţi magrebini ce pluteau în derivă. Şi, exact în urmă cu un an, chiar nava “Chiaraluna” fusese blocată de ambarcaţiuni militare rapide libiene pentru că ar fi pătruns în apele teritoriale libiene. Războiul era abia la început.
