Alegeți o limbă
Bruxelles a oftat de uşurare în această lună, când Curtea Constituţională din Germania a declarat că Tratatul de la Lisabona este în concordanţă cu legislaţia germană. Germania va putea acum să ratifice tratatul înainte de sfârşitul anului. Dar după o lectură atentă a celor 147 de pagini ale deciziei curţii, aş constata că de fapt verdictul apasă greu pe viitoarea integrare europeană. De exemplu, a declarat anticonstituţionale o eventuală coordonare europeană ale politicilor fiscale şi stabilirea unui singur comandament militar al UE.
Hotărârea nu este decisivă numai asupra poziţiei Germaniei în integrarea europeană, dar are de asemenea implicaţii importante pentru cei care nu s-au decis încă asupra Tratatului de la Lisabona. Electoratul irlandez, de exemplu, care va organiza un al doilea referendum asupra Tratatului, în octombrie, ar putea să vrea să studieze cu atenţie această hotărâre germană. Cei care vor vota Da la referendum, vor trebui să ştie că fac acest lucru şi pentru că din cauza acestui verdict nu va mai fi un nou tratat pentru foarte mult timp. Este posibil să fie ultima şansă a generaţiei noastre de a avea un tratat.
Vreau să atrag atenţia asupra a trei aspecte legate de această decizie: separarea puterilor între statele membre şi UE. În primul rând, Curtea ia o poziţie clară privind suveranitatea. Autoritatea supremă trebuie să se afle întotdeauna într-un singur loc - şi acesta este statul membru. Pentru ca suveranitatea să fie transmisă UE, trebuie abandonată constituţia naţională şi adoptată o constituţie europeană. Cum acest lucru nu se va întâmpla, curtea a declarat că suveranitatea în UE este naţională. Puterea poate fi împărţită, dar suveranitatea nu.
În al doilea rând, instanţa nu recunoaşte Parlamentul European ca un veritabil legislator, reprezentând voinţa unui popor european, ci ca un organ reprezentativ al statelor membre. Parlamentul European nu se comportă ca un adevărat parlament, a declarat aceasta. Nu există nici o formă de opoziţie, şi nici o grupare care să susţină un guvern. Chiar dacă Tratatul de la Lisabona sporeşte competenţele Parlamentului European, nu îi reglează, în opinia instanţei, problema esenţială : faptul că Parlamentul nu constituie un control efectiv al puterii executive UE.
În al treilea rând, şi cel mai important, instanţa a emis o opinie explicită asupra problemei integrării europene. Unde se termină ? Răspunsul este: chiar aici. Curtea a declarat că statele membre trebuie să aibă suveranitate în următoarele domenii: drept penal, poliţie, operaţiunile militare, politica fiscală, politica socială, educaţia, cultura, mass-media, precum şi relaţiile cu grupurile religioase. Cu alte cuvinte, integrarea europeană se termină cu Tratatul de la Lisabona. Este greu de conceput ca un alt tratat european, în viitor, să poată fi întrunit respectând regulile acestei decizii.
Referinţa la politica fiscală în lista de domenii rezervate statelor membre este interesantă în vederea dezbaterii despre criză. Sunt de acord cu opinia curţii cum că politica macroeconomică trebuie să fie încadrată într-o structură ţinută cu mână de fier. Dar instanţa a tras o concluzie greşită ancorând exclusiv la nivel naţional responsabilitatea în ceea ce priveşte politica fiscală. O decizie care exclude mijloace economice eficiente de gestionare a crizei, într-o uniune monetară, legând toate deciziile politice la nivel naţional, nu este în concordanţă cu o politică a monedei unice durabilă. Nu sunt pregătit pentru a anticipa ce s-ar întâmpla în cazul apariţiei unui conflict real.
Hotărârea Curţii reflectă dispoziţia politică naţionalistă a erei post-Bismarck a Berlinului în acest moment. Cineva blocat într-o uniune monetară cu Germania ar trebui să fie cel puţin foarte îngrijorat.
DEZBATERE
Puteri europene pentru Parlamentul din Berlin?
Inspirându-se din decizia Curţii constituţionale germane, creştin-democraţii bavarezi revendică dreptul de a interveni şi mai mult în luările europene de decizii. Potrivit preşedintelui CSU, Horst Seehofer, legea care trebuie votată pentru a acompania ratificarea tratatului de la Lisabona de către Germania ar trebui să permită celor două camere ale Parlamentului federal luarea de poziţie asupra fiecărei decizii luate de către miniştrii europeni.
Această idee, în vigoare în Austria din 1995, divizează CSU: "O prea mare participare naţională ar fi o prostie şi ar bloca deciziile UE", e de părere preşedintele grupului CSU în Parlamentul European. "Un mai mare control al deciziilor europene este o necesitate", ripostează Seehofer. Propunerile lui sunt susţinute de către stânga germană, care reclamă în acelaşi timp un maximum de participare la decizii. Cancelarul german Angela Merkel ar trebui să se aplece asupra acestei probleme în 14 iulie.
