Alegeți o limbă
Dinspre Irlanda există preocupări cu privire la impactul deciziilor luate la Bruxelles asupra pieţelor interne, în special în ceea ce priveşte planul de salvare al băncilor irlandeze, a căror prăbuşire este cauza crizei economice cu care se confruntă ţara. Astfel,The Irish Independent îşi arată pesimismul faţă de rezultatul Consiliului European:
"Summit-ul mult-aşteptat de astăzi pare să fi eşuat înainte chiar de a începe. Se pare că nu va fi posibil să se ajungă la un acord asupra subiectului principal - creşterea capacităţii de creditare a Fondului european de ajutor financiar de la 250 la 440 miliarde de euro. Se vorbeşte să se aştepte până în iunie înainte de a încheia un acord".
Până atunci, scrie ziarul, principalul subiect de pe masă rămâne cel al băncilor, în ajunul unei noi serii de teste de stres pentru a pune la încercare capacitatea lor de a absorbi şocurile financiare:
"Testele de stres ar putea dovedi că pentru băncile irlandeze ar fi prea greu de suportat alte pierderi, chiar şi cu cele 35 de miliarde de euro alocate de planul de salvare al UE şi FMI".
Newsletter în limba română
În Polonia, Dziennik Gazeta Prawna agită spectrul unei uniuni economice cu două viteze care ar putea reieşi din această reuniune la nivel înalt, zona euro transformându-se într-o uniune fiscală, în timp ce statele care nu fac parte din ea sunt pe cale să-şi piardă influenţa lor asupra politicii economice ale UE:
"La summit-ul de astăzi, uniunea economică din zona euro va fi oficializată. Arhitecţii acestui pact sunt Germania şi Franţa, care insistă că acesta este singurul mod de a depăşi criza datoriilor".
Potrivit unui expert citat de cotidianul din Varşovia, afacerea este simplă :
*
*"Germania este dispusă să salveze State membre în primejdie de insolvenţă. În schimb, debitorii vor trebui să renunţe la o parte din suveranitatea lor. Unele ţări, precum Suedia şi Marea Britanie, se îngrijorează de faptul că Europa se îndreaptă spre un capitalism ultra-reglementat. În timp ce altele, cum ar fi Polonia, Danemarca, Lituania, Bulgaria şi România, doresc să adere la pactul pentru euro, pentru a nu fi lăsaţi pe marginea UE".
Acesta este riscul denunţat la Bucureşti de cotidianul Jurnalul Naţional, care avertizează împotriva pericolului ca Pactul pentru euro, chiar dacă nu priveşte decât ţările din zona euro, să fie prost înţeles de celelalte ţări, precum Suedia, România sau Polonia, care ar putea fi tentate să-l vadă ca pe un substitut al aderării la euro :
"Trebuie să rămânem prudenţi. Interesul României este de a recupera decalajul faţă de Vest. Avem cea mai mare inflaţie din Uniunea Europeană şi salarii de cinci ori mai mici decât media europeană, cu o productivitate a muncii numai de două ori mai mică. […] Pactul acesta înseamnă pentru România austeritate după austeritate, îngreunarea recuperării decalajelor de investiţii în infrastructură şi chiar reducerea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene, pentru că şi acestea presupun o cofinanţare".
Îndoielile Suediei sunt exprimate de către Aftonbladet, care deplânge şi creşterea interferenţei instituţiilor europene în treburile interne ale statelor membre, prevăzută în acordurile Pactului pentru euro, în special în ceea ce priveşte politicile salariale:
"propunerea de a coordona economiile Europei prevede, printre altele, dreptul Comisiei de a monitoriza evoluţia salariilor. Este inacceptabil. Salariile în Suedia sunt decise între angajaţi şi angajatori şi nu trebuie să fi decise nici la Bruxelles nici la Rosenbad [sediul guvernului suedez din Stockholm]. Dar propunerea nu este rea numai pentru Suedia - este rea pentru întreaga Europă".
Ultra-reglementare, interferenţe, dar de asemenea un deficit democratic, adaugă Der Standard. Cotidianul vienez consideră într-adevăr că noile norme în discuţie la Bruxelles vor afecta viaţa europenilor fără ca aceştia să fi fost consultaţi :
"Începe cu reforma necesară a tratatelor europene. Aceasta va fi expediată printr-o "procedură simplificată", care se lipseşte de referendumuri. În mod similar, în timpul operaţiunilor de salvare, miniştrii de finanţe decid în spatele uşilor închise. Cu ajutorul Parlamentului European ? Nu, acesta nu este binevenit. Sub supravegherea Curţii de Conturi ? Nu este necesar. Oricum, este vorba de numai 500 de miliarde de euro. Faţă de astfel de interpretări ale democraţiei, nu este de mirare că demagogii au atâta succes".
