Alegeți o limbă
În cartea sa de referinţă, The Collapse of Complex Societies (Prăbuşirea societăţilor complexe), antropologul Joseph A. Tainter dezvoltă un model global care permite explicarea dispariţiei civilizaţiilor. În teza expusă de Tainter, energia joacă un rol decisiv în declinul acestora.
În secolul al doilea, agricultura romană nu mai putea face faţă nevoilor unei populaţii în creştere, şi toate tentativele de a rezolva această problemă prin campanii de expansiune din ce în ce mai violente au eşuat în cele din urmă, datorită costurilor logistice.
Capitalul energetic nu este simbolul, ci însăşi esenţa societăţilor complexe. Schimburile de produse constituie un du-te-vino constant. Oamenii trebuie să aibă acces la lumină, energie, produse alimentare şi la sistemele de informaţii. Chiar dacă devine mai econoamă şi mai eficientă, o societate modernă şi mondializată tot va fi, obligatoriu, mare consumatoare de energie.
Tot ce ne permite petrolul să înfăptuim
Petrolul concentrează o enormă cantitate de energie provenind de la soare şi din plante, depozitate şi compresate timp de milioane de ani. Energia cinetică a unui baril de petrol – 159 de litri – este echivalentul a 3 625 de ore de muncă fizică intensă.
Modul nostru de viaţă este bazat pe aceste rezerve fosile; ele ne permit să mergem la cinema, să plecăm în vacanţă sau să facem mii de lucruri care nu sunt deloc obligatorii, dar pe care dorim să le facem. Energia nucleară înmulţeşte această eficienţă cu o sută. Cum am putea oare să ne lipsim de acest coeficient de multiplicare?
Aprovizionarea în energie nu se rezumă la problema materiilor prime. Este de asemenea – şi mai ales – o chestiune de concept energetic. Sistemul nostru energetic se bazează pe reţele de distribuţie centralizate. Rafinării, centrale electrice, conducte, benzinării, în care sunt injectate sute de miliarde. Nimic nu simbolizează mai bine această organizaţie centralizatoare decât o centrală nucleară.
Un plan "verde" de relansare
Pentru a alimenta o societate complexă cu energie care provine de la biomasă, apă, vânt, maree, trebuie înlocuit acest sistem piramidal cu o "reţea verde" foarte sofisticată, care se bazează pe o producţie şi un consum de energie în flux continuu.
Schemele de mobilitate ar fi modificate. Am reveni la un mod de producţie regional. Chiar şi habitatul s-ar schimba, casele devenind nişte micro-centrale. Toate acestea ar constitui un plan de relansare "verde" de mare anvergură.
Semi-catastrofa de la Fukushima nu va atrage după sine o mare schimbare energetică pe plan mondial. Într-adevăr, oamenii şi culturile evaluează riscurile în mod foarte diferit, dar drumurile pe care ne-am angajat se despart astăzi.
Spre ameliorarea tehnologiilor nucleare
Germania şi alte câteva ţări vor alege calea mai grea dar respectabilă a "modelului verde german". Altele vor miza pe cartea nucleară. Şi prin urmare vor ameliora această tehnologie.
Evoluţia tehnologică este întotdeauna rezultanta unor eşecuri şi catastrofe. Avioanele sunt atât de sigure astăzi datorită faptului că începuturile aviaţiei au fost marcate de multe accidente mortale. În 1970, 21 000 de persoane au pierit în accidente de maşină numai pe drumurile Germaniei de Vest.
Până în 2030, cerinţele energetice mondiale vor creşte cu 40%. Anumite ţări – în fruntea cărora se va situa poate Germania – vor deveni campioanele tehnologiilor verzi. Dar procentul de energie nucleară – la ora actuală de 18% - din producţia energetică globală, nu va evolua decât puţin.
Evenimentele survenite la Fukushima vor conduce la întărirea normelor pentru energia nucleară; va fi poate chiar posibil să se împiedice producerea fuziunii într-un reactor. Încă de pe acum, anumite procedee care permit reducerea considerabilă a deşeurilor radioactive sunt deja aproape operaţionale.
Niciodată lumea nu a fost atât de sigură
Riscul nu va dispărea niciodată pe deplin. Dar va fi redus în mod progresiv. În 1986, sociologul Ulrich Beck a publicat "Societatea riscului" – una dintre acele teze lesnicioase care oferă o explicaţie globală şi definitivă a lumii.
Ideea centrală este că lumea modernă generează mult mai multe riscuri mortale pentru om. Prostii! Cu cât mergem mai departe în timp, cu atât observăm că riscurile erau mai mari. În societăţile de vânători-culegători, până la 50% din oameni erau ucişi de semenii lor. În era agro-pastorală, înaintaşii noştii mureau de gripă, de ciumă şi în războaie.
În secolul trecut, două războaie îngrozitoare au curmat numeroase vieţi. Societatea riscului? Lumea nu a fost niciodată atât de sigură. Dar poate că suntem incapabili să recunoaştem acest lucru.
O convergenţă fericită între verde şi nuclear
Odo Marquard a botezat cu subtilitate acest fenomen ca fiind "teza răului rămas": "Cu cât nenorocirile lumii încetează să existe, cu atât ele sunt considerate grave, tocmai pentru că dispar. Pe măsură ce se răresc, problemele devin mai preţioase."
Pentru lume şi viitorul său, apariţia unui dublu scenariu energetic nu este chiar un lucru rău. Opoziţia între "reţeaua verde" şi "noul nuclear" a creat o concurenţă benefică ce va îmbunătăţi civilizaţia noastră pe termen lung.
După 2030, cele două se vor reuni. Vom asista atunci la înălţarea unei civilizaţii mai curate, mai sigure, bogată în energie şi mai verde. Poate că tocmai de asta ne este cel mai teamă. Căci ce se va întâmpla atunci cu iluziile noastre de decădere?
Din Republica Cehă
Moratoriul german este o oportunitate
Reluând declaraţiile primului ministru Petr Nečas, conform căruia temerile pe care le inspiră europenilor consecinţele accidentului de la Fukushima sunt o "isterie inutilă", Hospodářské noviny relatează că Republica Cehă nu numai că nu are intenţia să renunţe la energia nucleară, ci chiar aspiră să devină unul dintre principalii producători de electricitate de origine atomică. Astfel, în timp ce Germania a anunţat închiderea celor mai vechi centrale ale sale, guvernul îşi menţine proiectul de construcţie a trei noi reactoare la centralele de la Temelín şi Dukovany. Iar între timp, acţiunile ČEZ – cel mai mare producător de electricitate al ţării – cresc vertiginos, scrie cotidianul din Praga. Dacă într-adevăr Germania îşi va reduce producţia de energie nucleară, va fi obligată să compenseze scăderea producţiei pe termen scurt prin importuri provenind, printre altele, din Republica Cehă, explică Martin Roman, patronul ČEZ, într-un interviu acordat cotidianului.
