Alegeți o limbă
La prima vedere, cu excepţia actualelor mişcări de protest [începând cu sfârşitul lunii februarie au avut loc manifestaţii în marile oraşe croate cerând plecarea lui Jadranka Kosor din guvern, acuzat de corupţie şi de proastă gestiune], totul se învârteşte în jurul Uniunii Europene. Toate privirile sunt ţintite spre Bruxelles şi spre mesajele care vin de acolo. Dar numai la prima vedere.
Deoarece în afară de mass-media şi de înalţii responsabili politici, puţini oameni mai se gândesc încă la aderarea la UE. Copleşiţi de criză şi de problemele de supravieţuire, majoritatea cetăţenilor croaţi nu se sinchisesc nici cât negru sub unghie de mesajele de la Bruxelles ! Din punctul lor de vedere, negocierile se desfăşoară într-o sferă inaccesibilă pentru ei, şi nici nu doresc şi nici nu pot şti mai multe. Pe drumul negocierilor, UE a pierdut cetăţenii presupuşi a fi principalii interesaţi.
De ce ? Fără îndoială pentru că această poveste cu Europa este tărăgănată de prea mult timp. Majoritatea tinerilor care manifestează zilele acestea pe străzi nu-şi amintesc nici de summit-ul de la Zagreb [care a reunit statele din Balcanii de Vest şi UE în anul 2000], nici de acordurile de stabilizare şi de asociere, nici de momentul în care Croaţia şi-a depus candidatura pentru aderarea la UE[februarie 2003].
Au fost atâtea obstacole şi umiliri pe acest drum lung, începând cu urmărirea generalului Gotovina [în martie 2005, UE a amânat deschiderea negocierilor de aderare, cerând ca Croaţia să aresteze şi să predea TPI-ului, Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie, pe acest general acuzat de crime de război], trecând prin disputa cu Slovenia privind Zona de protecţie ecologică şi de pescuit (ZERP), până la blocarea negocierilor de aderare de către sloveni [în 2008 şi 2009, cele două ţări au fost opuse privind frontierele lor maritime în zona golfului Piran], încât aproape că am uitat nu numai de unde am plecat, dar şi unde suntem presupuşi să ajungem.
Europa, nici o veste bună
După un deceniu de reforme şi de reajustări, ne aflăm într-o criză profundă şi dureroasă. Mai ales că de un an sau doi, nu mai vine nicio veste bună din Europa. Este suficient să privim ce se întâmplă în Grecia, Irlanda, Portugalia şi Spania.
Dar în afara acestor factori externi, cetăţenilor croaţi li se pare respingătoare atitudinea elitelor politice croate. În încercarea de a fi mai europeni decât cei de la Bruxelles, politicienii noştri au demonstrat că sunt dispuşi să plătească orice preţ pentru a atinge "obiectivul strategic".
Dacă adăugăm faptul că numeroase decizii nepopulare luate de guvern nu aveau nimic de-a face cu negocierile, şi nici cu condiţiile stabilite de către Europa pentru aderare, nu este surprinzător că acesta a reuşit să-i dezguste chiar şi pe cei mai euro-entuziaşti de ideea Uniunii Europene. Mass-media îşi are de asemenea partea de responsabilitate. La cinci ani şi jumătate după începerea negocierilor cu Bruxelles, tot nu găsim în presă o adevărată dezbatere argumentată despre avantajele şi dezavantajele aderării la UE.
Şi iată-ne la capătul drumului, obosiţi de distanţele parcurse, epuizaţi de criză şi de lipsa de încredere, necunoscători ai obiectivului care ne este prezentat ca o realitate fără de alternativă.
Pentru sau contra adeziunii la UE?
În momentul în care încheierea negocierilor pare la îndemână [la sfârşitul lunii iunie dacă totul merge bine], şi la doar câteva luni de referendumul asupra Uniunii Europene, ne confruntăm cu întrebarea care va fi pusă cu această ocazie : "Sunteţi pentru sau împotriva intrării Croaţiei în UE?"
Cum plănuieşte guvernul acest referendum, primul de la proclamarea independenţei Croaţiei ? Şi care va fi nivelul de participare al cetăţenilor ? Şi dacă este important, nu vor sări oare aceştia pe ocazia de a spune ceea ce gândesc despre puterea locală şi opoziţie, pe care le cunosc fără îndoială mai bine decât construcţia europeană ?
Cei care au smuls şi ars în pieţele publice steagurile HDZ-ului (Uniunea Democrată Croată, partidul la putere), SDP-ului (Partidul Social Democrat, de opoziţie) şi ale Uniunii Europene vor fi ei tentaţi să sancţioneze aceste partide şi Uniunea ? Dispreţul persistent al puterii faţă de cetăţeni în jurul celei mai importante decizii din ultimii 20 de ani arată în mod clar starea democraţiei în Croaţia.
Adeziune
Nori deasupra negocierilor
"Un semn rău", consideră Jutarnji List, după ce preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, în trecere în Croaţia, nu a precizat o dată de încheiere a negocierilor, dar fără să excludă sfârşitul lunii iunie, o dată considerată "ambiţioasă". Preşedinţia ungară a UE consideră la rândul ei că întârzierea negocierilor, care se împiedică încă de capitolul justiţiei, "pune sub semnul întrebării credibilitatea întregului proces de extindere".
La rândul său, ziarul vienez Die Presse consideră "mai probabil" ca închiderea negocierilor de aderare - şi semnarea tratatului aferent - să fie amânată pentru octombrie, pentru o aderare de aşteptat pentru 2013. În ultimul său bilanţ din luna martie, Comisia a criticat lipsa de progrese în lupta împotriva corupţiei. De altfel, 7 din cele 33 de capitole rămân problematice, în special cel privind justiţia, observă Die Presse. Potrivit unui sondaj publicat de Jutarnji list, "majoritatea croaţilor susţin aderarea ţării lor la Uniunea Europeană (56% faţă de 37% de opinie contrarie), în ciuda euro-scepticismului afişat în manifestaţiile din ultimele săptămâni". De altfel 63% consideră că UE a fost "nedreaptă" faţă de Croaţia în procesul de aderare, faţă de 23% care consideră că nu există nimic în neregulă cu condiţiile impuse de Bruxelles.
