Mai doreşte încă cineva să fie numit european? Să sperăm că oricine are un dram de umanism ar încerca să evite acest lucru. Cei care sunt în prezent la putere pe continent nu ar obţine azil nici măcar în lepădătura umanităţii.
În ceea ce priveşte finlandezii, inutil de a o lungi: este clar că ei încă se plimbă cu piei de urs pe spinare. Aşezaţi-i pe o sanie, şi lunecă în toate direcţiile. Civilizaţia se opreşte la marginea zăpezilor, acesta este farmecul folclorului.
Ungurii sunt mai puţin nevinovaţi, sunt chiar un popor afurisit. Parlamentul a adoptat o nouă Constituţie care prevede că Dumnezeu şi creştinismul unesc naţiunea maghiară. Cine ştie ce se întâmplă cu musulmanii şi ateii în chestia aceasta! De mult timp discriminarea nu fusese înscrisă atât de imanent într-o Constituţie. Şi mai îndrăzneţ: copiii trebuie să se nască dintr-o uniune maritală între un bărbat şi o femeie. Adio homosexuali, adio mame celibatare. Pentru a încheia cu brio întoarcerea în Evul Mediu, fătul trebuie să fie protejat începând de la fecundare.
Europa este o cronică a scandalurilor
Sub ochii Europei, femeile ungare sunt trimise înapoi, în anul 2011, la acele de tricotat ale avorturilor în camere întunecate. Culmea este că această ţară membră poate face toate acestea fără o ardere publică pe rug! Dar este adevărat că în Europa, totul este posibil: principiile nu mai sunt la modă, cartea ultimă este piaţa. Căreia nu-i pasă de dilemele etice.
Dar ce va face oare Herman Van Rompuy? Va fi acesta subit capabil să se acomodeze cu o pierdere instituţională? Preşedintele bubelor veninoase - mai merge aşa? Doar haiku-urile nu pot să aline orice depravare. Europa este o cronică a scandalurilor.
În Olanda, un xenofob poate lua fără probleme un guvern ostatic. La Roma, un delincvent sexual vârstnic se lasă condus de mădularul său tricolor. La Elysée, un soi de preşedinte se laudă că este un Ferrari. "Când deschideţi capota, o faceţi cu mănuşi albe" [fraza este atribuită lui Nicolas Sarkozy în La Conquête, un film care iese în cinematografe în mai]. Nici un saltimbanc nu ar fi spus-o mai bine. Preşedinte? Un caraghios!
În cele din urmă, Belgia: o fermă pedagogică pentru copii, unde izmenele se usucă pe sfoara de rufe a populiştilor. Europa: o splendidă stare de spirit devenită o tumoare.