Petrol: Nu totul este roz la uriaşul aurului negru

Un baril de petrol Shell în Peru (Imagine: Ryan McFarland)
Un baril de petrol Shell în Peru (Imagine: Ryan McFarland)
23 iulie 2009 – Vrij Nederland (Amsterdam)

După magazinul Fortune, Shell a devenit în acest an cea mai mare întreprindere din lume. Dar cum funcţionează el realmente ? Cu câteva saptamâni în urmă, săptămânalul olandez Vrij Nederland a publicat o lungă anchetă despre uriaşul anglo-olandez. Management, ecologie, securitate : extrase dintr-un plonjon în lumea petrolului şi gazului.

"Avem o cultură şi o strategie puternică", a încheiat Van der Veer în discursul său de rămas bun, pronunţat în faţa adunării generale a acţionarilor, în mai. "Am învăţat să ascultăm şi să acţionăm ca o parte integrantă a societăţii". Aceste cuvinte păreau să facă subtil referinţă la perioada sumbră prin care trecea Shell, atunci când a fost numit director [în 2004]. Se dovedise că de ani de zile compania se lăuda prea mult lumii întregi cu "rezerve dovedite" de petrol şi gaz.

Este incontestabil că gestionarea lui Van der Veer a fost mult timp determinată de consecinţele acestei gafe. Principala sa ambiţie a fost de a cauza un şoc cultural: Shell trebuia să se debaraseze de cultura ei egocentrică. Imaginea de om simplu degajată de Van der Veer a contribuit mult la asta. "Este un om discret, nu cineva care îşi arată poziţia socială sau care să aibă un mare ego", au declarat Piet Verschuren şi Harry Verhulp, din Sindicatul cadrelor mijlocii şi superioare Shell (VHP). Ei cred că a readus liniştea în cadrul companiei, dar adaugă totuşi o critică acestei culturi ale consensului: la Shell, aprobarea unui proiect durează o eternitate. În acest timp, concurentul a construit deja o nouă uzină...

Joc de copil

În ciuda complexităţii organizării sale şi importanţa cheltuielilor interne, gigantul petrolier a reuşit să obţină un "beneficiu record" de peste douăzeci şi şase de miliarde de dolari anul trecut. Potrivit lui Roel Gooskens, analist din societatea de investiţii Franklin Mutual, acest lucru nu a fost atât de greu: "Preţul petrolului a fost atât de mare încât a fost o joacă".

Cu privire la dividende, Shell nu ocupă decât locul patru în 2008, faţă de concurenţii săi Exxon, Total, BP şi Chevron. Scăderea preţului petrolului este o mare lipsă în câştiguri. Beneficiile au scăzut cu mai mult de jumătate în primul trimestru. În ciuda acestui fapt, experţii financiari afirmă că Van der Veer a restabilit încrederea acţionarilor Shell.

În comparaţie cu concurenţii, Shell a luat un mare avans în domeniul exploatării de petrol şi gaze naturale greu de extras, aşa-numite "neconvenţionale". Shell a devenit lider de piaţă în ultimii ani în domeniul gazului natural lichefiat.

Emisii de CO2

Cu toate acestea există o zonă obscură în această alegere favorabilă combustibililor fosili dificil de extras : cu cât extracţia este mai dificilă, cu atât este mai costisitoare şi mai poluantă. De exemplu, în Canada, Shell extrage petrol din nisipuri cu gudron. Nu numai că aceasta lasă semne adânci în peisaj, dar cauzează emisii suplimentare de gaze cu efect de seră.

Sub îndrumarea lui Van der Veer, Shell s-a prezentat ca fiind o companie cu inima verde. Fostul său manager marketing, Paddy Briggs, este înfuriat. "În ultimii ani, "spălarea verde" [greenwash] Shell a fost condamnată de către toţi analiştii obiectivi ca fiind o acumulare de minciuni şi de jumătăţi de adevăruri. Este scandalos că Van der Veer şi-a dat acordul acestor campanii înşelătoare".

În plus de Canada, Shell a mizat şi pe petrolul din regiunea Polului Nord. Shell a obţinut dreptul, pentru miliarde de euro, de a fora în mai mult de patru sute de locaţii din Marea Chukchi şi Beaufort în nord-vestul Alaskei. Dar proiectul a fost suspendat pentru că un judecător american a considerat că consecinţele asupra mediului nu au fost încă suficient evaluate. Comunitatea de eschimoşi Inupiat se teme de scurgerile de petrol care ar putea afecta habitatul balenelor şi al urşilor polari şi ameninţă propriul lor mod de viaţă. Autorităţile SUA estimă probabilitatea unei scurgeri mari (mai mult de patru mii de barili) în Marea Chukchi la 40%. În Rusia de Nord, Shell doreşte să abordeze peninsula Yamal în Marea Kara. Anul trecut, ea a încheiat primele acorduri pentru un parteneriat cu Gazprom, care îi alungă pe Neneţi din regiune.

Ecologiştii susţin că "Shell a optat pentru calea cea mai puţin ecologică şi cea mai intensă în CO2". În raportul "Energie iresponsabilă", Greenpeace şi Prietenii Pământului au calculat că Shell este compania din domeniul petrolier în care se observă cea mai rapidă creştere a emisiilor de CO2 pe baril.

Mai mult, decizia de a opri investiţiile în energia solară şi eoliană, în favoarea biocombustibililor şi a stocării dioxidului de carbon, este văzută destul de rău de mişcările ecologiste. Dar Coby van der Linde, profesor în energie, înţelege alegerea Shell: "A face combustibilii fosili mai durabili deschide perspective de dezvoltări tehnologice importante. Este interesant pentru companiile de petrol şi gaze, pentru că este principala lor activitate".

Pentru Piet Verschuren din Sindicatul cadrelor mijlocii şi superioare Shell, oprirea energiei solare şi eoliene" este regretabilă şi este o risipă, având în vedere investiţiile deja făcute. In rândurile personalalui, există o anumită dezamăgire că Shell nu este cu adevărat un lider inovator".

Extracţia de petrol Shell din Nigeria arată de asemenea un decalaj între cuvinte şi realitate. Colaborarea apropiată cu regimul nigerian, de care compania vorbeşte cu mândrie, nu entuziasmează pe toată lumea. Recent, Shell a făcut un aranjament de mai mult de unsprezece milioane de euro într-un proces la New York. După una dintre acuzaţiile cele mai jenante, Shell ar fi mituit doi martori pentru a depune mărturii false împotriva lui Ken Saro-Wiwa. Liderul Mişcării pentru supravieţuirea poporului Ogoni, care se opunea paşnic devastării din Delta Nigerului cauzată de extracţia de petrol, a fost spânzurat cu cinci alte persoane după un proces dubios pe 10 noiembrie 1995.

Scurgeri de petrol

De asemenea, angajaţii Shell ar fi apelat la armată pentru a reprima brutal protestele sătenilor împotriva instalării de conducte. Shell este în proces şi în Olanda. Patru pescari nigerieni au intentat un proces împreună cu Milieudefensie [Asociaţie olandeză pentru protecţia mediului]. Anne Van Schaik de la Milieudefensie povesteşte: "Peste tot în delta Nigerului, se vede şi miroase petrolul. O văduvă al cărui teren a fost poluat a spus că maniocul nu mai era bun din cauza petrolului. Dar era atât de săracă încât l-a dat de mâncare copiilor săi, care s-au îmbolnăvit".

Pe partea ei, Shell spune că face tot posibilul pentru a preveni scurgerea de petrol şi pentru a curăţa, atunci când se întâmplă. Securitatea, aceasta este tema lui Van der Veer, în aproape fiecare discurs. Se poate citi în raportul asupra durabilităţii din 2008 cât de importantă este securitatea pentru compania petrolieră. Cuvinte liniştitoare, dar uneori realitatea ia alte forme, chiar şi după Verhulp şi secretarul VHP, Piet Verschuren: "În întreaga companie, facem economii pe întreţinerea instalaţiilor".

"Am învăţat să ascultăm societatea", a spus Jeroen Van der Veer în faţa acţionarilor în mai. Câteva ore mai târziu, şaizeci la sută din acţionarii respingea paragraful anual privind remunerările, dintre care primele generoase acordate directorilor Shell. Dar milioanele erau deja achitate. Adunarea generală a pus de asemenea mai multe întrebări despre investiţiile Shell în Iran, cerând mai multă transparenţă asupra investiţiilor în această ţară în care drepturile omului sunt încălcate. "Suntem foarte transparenţi", a spus Van der Veer, înainte de a păstra tăcerea totală.

Factual or translation error? Tell us.