Dezbatere: Regulaţi domeniul nuclear, nu bananele!

26 mai 2011 – Die Tageszeitung (Berlin)

UE armonizează regulile privind fructele şi legumele, dar nu energia nucleară. După Fukushima, este păcat că fiecare stat continuă să decidă standardele securităţii nucleare de unul singur, regretă un jurnalist german.

Pentru a fi comercializată în spaţiul Uniunii Europene, o banană trebuie să aibă cel puţin 14 centimetri lungime şi 27 de milimetri grosime. Acest lucru este prevăzut în Reglementarea Europeană privind bananele. Însă pentru centralele nucleare care funcţionează în spaţiul UE nu există standarde de siguranţă unitare. Fiecare ţară procedează aşa cum doreşte, iar cel mai amuzant este că structurile Uniunii Europene, obsedate de uniformitate, se trezesc dintr-o dată fără competenţe formale.

Situaţia nu poate fi mai absurdă de atât. Dacă un reactor nuclear scapă de sub control oriunde în spaţiul UE, întregul continent este în ceaţă. Şi tocmai în această problemă, dintre toate, fiecare stat membru poate lua decizii unilaterale în legătură cu activităţile pe care le autorizează. O astfel de concepţie a Uniunii Europene – cea de a stabili standarde doar pentru banane şi alte probleme triviale – este inacceptabilă. După accidentul de la Fukushima, acest lucru este mai adevărat ca oricând. Dacă nu este adevărat, atunci comunitatea europeană va ajunge să sufere mutaţii care o vor transforma într-o republică de banane bine-măsurate. O Republică Bananieră prin excelenţă.

Iar, referitor la procesul de luare a deciziilor, chiar şi cazul politicilor în interiorul statelor membre, nu mai este clar de mult timp cine are rol decizional în materie de energie nucleară. Ce prerogative are Guvernul federal german în materie de politică energetică sau în ce măsură le-au fost luate aceste prerogative grupurilor de lobby favorabile energiei atomice?

Nebunia nucleară nu va lua sfârşit fără acţiuni concrete

Ne amintim că în toamna anului 2010, într-o şedinţă secretă, marile companii au dictat Guvernului german prelungirea termenului de funcţionare a centralelor, introdus în Legea energiei atomice. După episodul Fukushima, aparent având regrete înaintea alegerilor, Merkel & Co. s-au grăbit să evite crearea impresiei unei dependenţe de grupurile de lobby favorabile energiei nucleare şi au evocat posibilitatea renunţării la această sursă de electricitate. Dar suspiciunile vorbesc de la sine: deodată, taxa pe volumul combustibilului nuclear care tocmai a fost introdusă este pe cale să fie anulată, ceea ce înseamnă că membrii coaliţiei consevator-liberale sunt pregătiţi să renunţe la singura realizare importantă în domeniul energetic. Încă un cap de acuzare.

Acum este mai evident ca oricând că revoluţia energetică are nevoie în primul rând de oameni care să elaboreze planuri coerente de renunţare la energia nucleară, furnizând însă alternative. Ieri, spre exemplu, sistemele fotovoltaice din Germania au produs 120 de milioane de kilowaţi oră din energie solară – producţia zilnică a patru centrale atomo-electrice.

Acţiunile concrete probabil sunt cea mai bună modalitate de a pune capăt definitiv nebuniei nucleare, în Germania şi în Europa.

Factual or translation error? Tell us.