Soldat francez in Afghanistan (AFP)

Un şef nou pentru o alianţă subredă

Pe întâi august, primul ministru danez Fogh Rasmussen proapăt investit în funcţia de secretar general al NATO, a declarat că rezolvarea războiului din Afganistan va fi prioritatea sa numărul unu. Dar dacă, se întreabă presa europeană, acesta nu reprezintă decât perspectiva eronată a unei alianţei orbite de o luptă în aparenţă fără nici un scop?

Publicat pe 3 august 2009 la 17:13
Soldat francez in Afghanistan (AFP)

Războiul din Afganistan va deveni "prioritatea numărul unu" a noului secretar de stat general al NATO, Anders Fogh Rasmussen. Într-un interviu acordat cotidianului copenhaghez Politikenîn ajunul numirii sale în fruntea alianţei vestice, primul ministru danez a recunoscut că securitatea în câteva regiuni ale Afganistanului nu este "totalmente satisfăcătoare" dar că el intenţionează "să divizeze grupurile rebele prin negocierea unor acorduri de pace cu anumite grupuri aliate ale talibanilor".

Planurile acestuia au fost de curând lăudate de secretarul Afacerilor Externe britanic, David Millband şi fără îndoială că vor fi ridicate în slăvi şi de către o parte a presei britanice care a primit cu neîncredere ultimul raport săptămânal al Comitetului Afacerilor Externe a Camerei Comunelor. După o lună în care s-au înregistrat în Afganistan, nu mai puţin de 22 de victime printre soldaţii britanici, documentul intitulat [Securitatea Globală](http://Global Security: Afghanistan and Pakistan,) : Afganistan şi Pakistan, susţine că armata britanică este implicată "într-o misiune prost definită, cu o planificare nerealistă şi confruntată printr-o lipsă de forţă de muncă".

Remarci care au condus brigadierul Allan Mallison să declare în The Daily Telegraph că Anglia "ar trebui să încerce să obţină pacea", "că trebuie să se fortifice din interior" şi că "nu ar fi trebuit să intre în război dacă ştia că nu poate fi finanţată în mod corespunzator ".

Dar în ce condiţii ar trebui să se desfăşoare acest război. După numirea lui Rasmussen, cotidianul belgianDe Standaarda susţine că ar trebuit să tragem profit din "această atmosferă pozitivă, de câteva ori superioară celei existente la numirea predecesorului acestuia , comparabilă cu aceea a alegerii lui Barak Obama, care a iluminat cerul transatlantic". Cotidianul belgian este mult mai sigur după declaraţia de la Strasbourg - Kehl, din aprilie, în care membrii NATO au decis şi-au promis să urmarească scopul comun în vremuri de "război neconvenţional".

Newsletter în limba română

În timp ce pentru De Standaard, alianţa NATO este un soi de corabie Ilana Bet El, Guardiannu pare la fel de optimist. Făcându-i lui Rasmussen un "călduros bun venit " el analizează trecutul recent al alianţei şi observă că pentru cele mai multe state europene : "NATO a fost mai mult ori mai puţin îngrijorata de controlul acesteia de către USA si Anglia şi că pentru ei e mai puţin important cine este în fruntea alianţei ".

Situaţia lui Rasmussen este dificilă, susţine revista, pentru că el el moşteneşte problemele NATO şi mai ales "respingerea totală de către USA a NATO şi a membrilor ei după atacurile din 9/11". Divizate în mod acut după invadarea Irakului de către USA, în 2003, statelor membre ale NATO le este greu să colaboreze în misiunea pe care o au în Afganistan. În timp ce "*există aşteptări clare de ambele părţi ale Atlanticului de a lăsa trecutul în urmă şi de a privi spre viitor, rămân în continuare neiîcrederile între aliaţi provocate de războiul din industria de armament şi controlul la nivelul structurilor alianţei, lucru care este total nepotrivit într-un război modern*".

În altă ordine de idei, există neâncrederi în ceea ce priveşte nivelul prerogativelor acordate lui Rasmussen, chiar De Standaard făcând aluzie la euroscepticismul Danemarcei şi frecventă opoziţie manifestată de acestă în adoptarea unor tratate europene, se întreaba dacă aceasta numire serveşte intereselor europene.

În Germania,Frankfurter Rundschau se întreabă şi ea asupra impactului acestei numiri în lumea musulmană, cititorii amintindu-şi de Rasmussen, de pe vremea publicării în presa daneză a controversatelor caricaturi ale profetului Mahomed şi mai ales de faptul că acesta a refuzat să se întâlnească cu ambasadorii a 11 ţări musulmane, sub pretextul libertăţii presei. Ceea ce conform opiniei lui Frankfurt Rundschau, a condus la închiderea ambasadelor Teheranului şi Damascului în Danemarca.

Concluzionând că Rasmussen este "flexibil, pragmatic şi cu un gust pronuntat pentru putere", Rundschau nu se poate opri de a nu- i transmite că unul dintre cele mai călduroase mesaje de bun venit pe care acesta le-ar fi primit a venit din partea talibanilor. Un site Internet al mişcării Islamice raportează că "un mare duşman al profetului" conduce în prezent alianţa.

"Cu siguranţă că aceasta va conduce la întărirea credinţei musulmanilor în lupta împotriva NATO. Iar acest lucru va duce la înnăsprirea războiul". Intr-adevăr perspectivele în Afganistan se prezintă din ce în ce mai lipsite de culoare. În vreme ce brigadierul Mallinson se întreabă dacă "vestul are puterea de a se bate", neliniştile Camerei Comunelor prezentate în Observer, notează că pe teren, suportul trupelor britanice a fost afectat de pierderea de vieţi în rândul populaţiei civile.

Mai mult "slăbiciunea forţelor poliţieneşti corupte împinge afganezii să caute dreptate din partea talibanilor" . Principala îngrijorare actuală este provocată de faptul că "ameninţarea strategică se pare că s-a mutat în Pakistan iar Al - Qaida este concentrată acum să câştige accesul la arsenalul nuclear al Islamabadului ". Aceastea fiind problemele cu care Alianţa se confruntă, Ilana Bet - El se întreabă ce "ar trebui să facă Rasmussen pentru ca acesta să nu rămână cunoscut în istorie drept ultimul secretar general al NATO".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect