Roma-Berlin, noua axă anti-atomică

Renunţarea la energia nucleară de către Germania, apoi excluderea posibilităţii revenirii la centralele atomoelectrice în Italia: hotărârile radicale ale celor două state fondatoare ale comunităţii europene ar putea influenţa alte ţări membre UE să renunţe la centralele nucleare şi să mizeze pe energii regenerabile.

Publicat pe 17 iunie 2011 la 13:59

Majoritatea cetăţenilor italieni - întrebaţi la referendum dacă revenirea la energia nucleară ar fi o cale practicabilă din punctul de vedere al costurilor, factorului timp şi riscurilor - au exclus definitiv această posibilitate (pentru a doua oară într-un sfert de secol).

Este inutil să ne întrebăm dacă italienii au votat având în minte episodul Fukushima, dacă au votat raţional sau dacă au făcut ambele lucruri, la care se adaugă şi dezaprobarea faţă de premierul Silvio Berlusconi. Este mai bine să analizăm consecinţele unei alegeri ireversibile şi să privim spre viitor. Decizia de respingere a energiei nucleare impune o analiză amplă care nu se limitează la problemele pe termen ridicate scurt de acest referendum. Nu este suficient să le amintim responsabililor guvernamentali şi celor din sectorul energetic urgenta necesitate a unui plan pentru dezvoltarea unor surse de energie alternativă şi regenerabilă.

Trebuie să evidenţiem necesitatea unei revoluţii a comportamentelor care să meargă în sensul alegerii făcute şi să fie mult mai eficientă decât în trecut. Colectarea nediferenţiată a deşeurilor, consumul excesiv de apă, folosirea autovehiculelor, caloriferelor şi aerului condiţionat sunt tot atâtea obiceiuri care trebuie să dispară odată cu proiectele centralelor nucleare italiene. Şi este util să analizăm inclusiv oportunităţile care se ivesc pe termen mediu, să discutăm noi decizii politice şi strategice şi să ne imaginăm viitorul următoarelor generaţii, viitor influenţat de hotărârile de astăzi ale italienilor.

Italia a refuzat energia atomică de la început

Am putea să începem să ne mândrim că suntem statul european care a refuzat energia atomică de la început şi a reiterat acest refuz, consolidând o decizie care astăzi ne apropie, pe plan cultural şi strategic, de Germania (şi de Elveţia) şi datorită căreia suntem mai puţin condiţionaţi de Franţa, ţară cu care a fost semnat de curând un fel de acord tehnologic şi industrial pentru revenirea la energia nucleară.

Newsletter în limba română

Trebuie observat că alegerea Germaniei nu este influenţată doar de teama actuală sau de o preocupare intelectuală care îşi are originea în istoria sa, ci este vorba de o ţară care înainte de a decide să renunţe la centralele atomice a investit de douăzeci de ani în energii regenerabile şi în ultimii opt ani a dublat numărul locurilor de muncă în acest sector: ar putea fi util să se ţină cont de acest lucru pentru experienţă şi strategii industriale.

Energiile regenerabile sunt totuşi o afacere

În privinţa Franţei, în pofida celor 58 de reactoare nucleare şi proiectelor centralelor atomoelectrice de nouă generaţie, trebuie observat că, după episodul Fukushima şi după decizia Germaniei, numeroşi francezi s-au declarat favorabili revizuirii politicii nucleare. De asemenea, preşedintele Nicolas Sarkozy, reafirmând alegerea istorică a lui Charles de Gaulle chiar şi după dezastrul din Japonia, a creat chiar de la începutul mandatului un mare minister al Ecologiei, pentru extinderea perspectivei energiilor regenerabile şi diminuarea dependenţei de centralele nucleare. Nicolas Sarkozy, un politician conservator la fel ca şi cancelarul german Angela Merkel, a înţeles că energiile regenerabile sunt şi o afacere şi că partidele clasice riscă mult în avantajul mişcărilor ecologiste şi antinucleare.

Ecologiştii francezi au introdus problema energiei atomice în programul alianţei cu socialiştii (majoritatea favorabili energiei atomice) pentru alegerile din 2012. În materie de energie, deciziile strategice naţionale conturează şi vor contura o viziune comună europeană, dar, dacă două puteri industriale ca Italia şi Germania – membre G8 şi state fondatoare ale comunităţii europene – renunţă la energia nucleară, nu ar fi o iluzie să credem că vor exista impulsuri spre schimbare asupra opiniilor publice din alte ţări.

Spre o Europă denuclearizată?

Nu este un vis să ne imaginăm că astfel de decizii se vor extinde într-o zi pe întregul Vechi Continent, pentru a fi consolidată pe scena internaţională dominaţia unei Europe care în materie de climat şi mediu este deja cu un pas înainte faţă de restul lumii. În acest fel ar putea fi eliminată o obiecţie care a influenţat mult timp dezbaterea, mai precis cea privind imposibilitatea de a renunţa la energia atomică dat fiind că statele vecine au centrale nucleare. O Europă denuclearizată este o utopie, dar revoluţia culturală este în curs şi aceasta ar putea fi perspectiva peste un deceniu; şi poate că nici măcar nu va mai fi relevantă şi esenţială distincţia între uzul civil şi cel militar al energiei atomice.

Nici nu trebuie să ignorăm că miza privind energiile regenerabile – la fel ca şi cea privind pacea, imigraţia şi materiile prime – depinde de o relaţie cât mai prolifică şi constructivă cu ţările din sudul Mediteranei, aflate acum pe drumul incert şi dificil spre democraţie. Şi nu doar pentru petrolul libian şi gazul algerian, ci pentru că de partea cealaltă a Mării Mediterane poate fi exploatată energia solară şi există deşertul, bogăţii ale săracilor şi o parte importantă a viitorului nostru.

Renunţarea la energia nucleară

Parisul este din ce în ce mai izolat

Franţa se simte provocată de hotărârea Germaniei de renunţare la energia nucleară, apreciază ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung. Ministrul francez al Industriei şi Energiei, Eric Besson, solicitănegocieri europene privind consecinţele acestei decizii a Germaniei.Din cauza acestei situaţii, Guvernul francez este supus presiunilor: 62% dintre francezi doresc şi ei renunţarea la energia nucleară în următorii 25 de ani, în timp ce preşedintele Nicolas Sarkozy s-a pronunţat cu claritate în favoarea menţinerii centralelor atomoelectrice.

La sfârşitul lunii martie, manifestaţiile cetăţenilor francezi şi germaniîn favoarea închiderii centralei nucleare de la Fessenheim (regiunea Alsacia) – cea mai veche centrală atomoelectrică franceză, situată pe o falie seismică – au demonstrat că mişcarea antinucleară a devenit transfrontalieră. Problema energiei ar putea domina scrutinul prezidenţial programat în Franţa în 2012, anticipează Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect