Pentru o separare de catifea

În 1992, Cehoslovacia s-a divizat paşnic, şi astăzi, cehii şi slovacii nu regretă această alegere. Deci de ce nu am aplica acelaşi procedeu în Belgia ? propune corespondentul De Volkskrant pentru Europa Centrală şi de Est.

Publicat pe 21 iunie 2011 la 13:48

În 13 iunie 2011, s-a împlinit un an de la alegerile parlamentare din Belgia, şi acest lucru ne-a fost adeseori amintit. Într-adevăr ni se reaminteşte tot timpul că belgienii tot nu au guvern, că nicio altă ţară nu a rămas atât de mult fără putere executivă şi, mai rău, că această situaţie va continua pentru ceva timp.

Şi totuşi un aspect a fost uitat în avalanşa de veşti proaste : a şti dacă a venit sau nu timpul de a se separa. Dacă Flandra şi Valonia ar fi fost căsătorite, s-ar fi despărţit cu mult timp în urmă. De când a fost iniţiat procesul de regionalizare, în anii 1970, conflictele asupra repartizării competenţelor s-au înlănţuit într-un ritm frenetic. Nici măcar un terapeut nu ar mai şti ce să facă!

În relaţiile internaţionale, totuşi, nu se aplică aceleaşi criterii ca între relaţiile dintre oameni. Ideea de despărţire nu a fost niciodată populară, nu numai pentru că perturbă stabilitatea, dar şi pentru că majoritatea oamenilor nu găsesc că diferenţele lingvistice şi identitare sunt un motiv suficient pentru a se despărţi. Pe scurt, mişcările separatiste cu greu pot conta, în ţările occidentale, pe simpatia maselor.

Dar, uneori, este pur şi simplu imposibil de a face altfel. Ne putem atunci întreba dacă nu ar fi mai bine să ne părăsim buni prieteni, decât să ne păruim până când consecinţele vor deveni imprevizibile. Ca şi în multe căsătorii, nu există niciun temei pentru a anticipa o separare în cazul Belgiei. Naţionaliştii flamanzi pretind desigur contrariul, dar la înfiinţarea ei Belgia nu era deloc o ţară artificială.

Newsletter în limba română

Bariera lingvistică a devenit atunci un zid

Nici chiar discriminarea limbii olandeze nu a putut afecta relaţia dintre flamanzi şi valoni. Dar odată cu stabilirea unor entităţi federale distincte a fost iniţiat un proces imposibil de stăvilit. Bariera lingvistică a devenit atunci un zid.

Şi chiar dacă se găseşte o soluţie, se va amâna doar problema până la următoarea criză. Exemplul Cehoslovaciei arată că este mai bine, în astfel de cazuri, să te desparţi. Şi în acea ţară, toată lumea se întreba de ce trebuia neapărat ca ţara să se rupă. Ca şi flamanzii şi valonii, cehii şi slovacii păreau sortiţi să rămână pentru totdeauna împreună.

În ciuda reproşurilor reciproce - slovacii se simţeau trataţi ca cetăţeni de rangul doi, cehii susţineau mereu că trebuiau să plătească pentru ceilalţi - nimic nu părea să anunţe o sciziune după căderea comunismului. Spre deosebire de flamanzi şi valoni, locuitorii Cehoslovaciei vorbeau mai mult sau mai puţin aceeaşi limbă, deci nu erau chiar în situaţia belgiană.

Ceea ce nu i-a împiedicat pe liderii celor două părţi ale ţării să pună în aplicare, la câţiva ani după Revoluţia de catifea, o "separare de catifea". La doar o săptămână de la proclamarea independenţei de către Parlamentul slovac, problema era rezolvată. În 31 decembrie 1992, Cehoslovacia a încetat oficial să mai existe. Potrivit politicienilor implicaţi, disensiunile deveniseră copleşitoare.

Nici cehii şi nici slovacii nu regretă separarea

Locuitorii nu au fost cu toţii mulţumiţi de această dezvoltare, ci chiar dimpotrivă. Potrivit sondajelor de opinie, o majoritate de cehi şi slovaci erau împotriviţi separării. Dar acum nici ei nu o regretă. Chiar şi slovacii, fraţii mai fragili, nu au suferit din punct de vedere economic. În calitate de cetăţeni ai unui stat independent, ei ştiu mai bine să se apere decât atunci când depindeau de finanţele cehilor. Dar relaţiile dintre ei sunt cele care au profitat cel mai mult de despărţire. Acestea sunt în prezent mult mai bune decât atunci când cehii şi slovacii erau compatrioţi.

Separarea de catifea ar trebui deci să fie un exemplu pentru Belgia, unde problemele comunitare sunt mult mai mari decât în fosta Cehoslovacie. De altfel o criză economică nu este de temut. Spre deosebire de cehi şi slovaci în 1992, flamanzii şi valonii au plasa de siguranţă a pieţei unice europene. Chiar şi cu privire la problema capitalei Bruxelles, care este totodată o regiune distinctă, dar şi capitala Flandrei, separarea nu este neapărat un obstacol. Proiectarea unei soluţii belgiene nu ar trebui, în special într-un moment când conceptul de teritorialitate este mai flexibil, să constituie o misiune imposibilă.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect