Pescari pe o plajă de pe insula Rügen, Germania (Flickr.com/garibaldi)

Baltic Blues

De câţiva ani, Marea Baltică se află în centrul preocupărilor UE. A devenit o mare internă a UE. Dar ce fel de mare este aceasta? Puţin adâncă, închisă, săracă, una dintre cele care mai mult divizează decât uneşte. Din punct de vedere economic dar şi al mediului, viitorul statelor Baltice este legat de cooperarea cu ţările vecine şi cu UE.

Publicat pe 17 august 2009 la 14:32
Pescari pe o plajă de pe insula Rügen, Germania (Flickr.com/garibaldi)

Până nu demult, Marea Baltică era considerată un lac. Încălzirea bruscă a climei, survenită acum aproximativ 10 000 de ani a dezgheţat gheţarii din nordul Europei şi a ridicat nivelul Oceanului Atlantic cu câteva zeci de metri, destul pentru a separa lacul Baltic şi a crea una dintre cele mai tinere mări ale lumii. Iniţial, Baltica a fost mult mai întinsă decât este astăzi, acoperind o mare parte a Suediei şi Finlandei. S-a format doar atunci când o imensă masă de gheaţă s-a topit, iar Scandinavia, până atunci aflată dedesubt, a început să se lărgească din ce în ce mai mult.

Aceasta este prin urmare marea care timp de cinci ani a constituit bazinul intern al virtualei UE. Dar fiecare ţară continuă să o numească diferit. Iată deci că ceea ce pentru germani şi scandinavi este Marea Estului – Ostsee sau Östersjön , pentru britanici şi francezi şi urmând exemplul acestora, şi pentru restul lumii, este Marea Baltică.

Încă din vechime, mergând până în secolul al 17-lea, Baltica era cunoscută pentru exportul de ”produse la metru pătrat”: chihlimbar, sclavi, hering afumat, cherestea pentru construcţia de vapoare. Heringul, ca de altfel şi alte comori ale bazinului Balticii – grâu, ceară, blănuri, erau transportate de Hanza, o asociaţie comercială care avea afaceri în mai mult de 100 de porturi ale lumii, de la Baltica până la Marea Nordului. În secolul al 17-lea, Suedia a încercat să cucerească întreaga coastă a Balticii, dar visul de a transforma Baltica într-o mare a Suediei a fost spulberat de înfrângerile pe care le-a suferit în cele două bătălii majore pe care le-a purtat împotriva Rusiei.

Interese mutuale

Newsletter în limba română

Astăzi cele nouă ţări baltice au un singur interes comun şi anume protecţia mediului. Acestea sunt unite în lupta lor pentru a reduce cantitatea de reziduuri care se deversează în Baltica în fiecare an. Din fericire, starea mării nu încetează a se îmbunătăţii iar fertilizarea în exces a apelor sale, datorată nitrogenilor şi diferiţilor componenţi fosfatici, este în diminuare. Aceşti compoziţi cauzează explozia cantităţii de alge, care absorb o cantitate uriaşă de oxigen prin descompunerea lor. În 2002, algele albastru -verzui au transformat Baltica într-o supă verde, decimând populaţia de foci a mării.

Faptul că nivelurile de nitrogen şi fosfor nu mai cresc este o foarte bună surpriză, spune profesorul Frederik Wulff, de la Universitatea din Stockholm. Însărcinat de către Helcom, Comitetul Helsinki care monitorizează condiţiile climatice ale Mării Baltice, el a efectuat cercetări care au stabilit că, comparativ cu anul 2007, emisiile de fosfor au scăzut cu 3.000 de tone iar emisiile de nitrogen s-au diminuat cu aproximativ 50.000 tone anul trecut. "Reducerea emisiunilor şi în special a celor de fosfor care sunt extrem de periculoase, se datorează extinderii fabricilor de procesare existente pe bazinele râurilor Vistula şi Odra", a spus profesorul Wulff.

Calitatea apelor Mării Baltice poate fi îmbunătăţită prin midiile albastre (Mytilus edulis), care reprezintă una dintre cele mai populare moluşte franceze, dar care este puţin consumată de către Baltici deoarece este prea mică. Oricum, mica ei dimensiune nu o împiedică să acţioneze în micro-tratamentul plantelor care absorb fosfor şi nitrogen. In condiţii normale, o midie singură poate filtra nouă litrii de apă pe oră. O fabrică care produce 500 de tone de midii la fiecare optsprezece luni, filtrează aproximativ un milion de metri cubi de apă, ceea ce înseamnă că aceasta curăţă aproximativ 25 de hectare de apă, absorbind mai mult de 5 tone de nitrogen şi 300 de kilograme de fosfor.

Speranţe de ajutor din partea Europei

În bazinul Baltic se folosesc în prezent opt monede, până în prezent doar Germania şi Finlanda adoptând moneda unică. Luată în ansamblu, economia Balticii este mai mică decât cea a Californiei. Conturile Suediei cântăresc o cincime din potenţialul ei iar Stockholmul este centrul financiar al regiunii. Mai mult, tărmurile Baltice reprezintă suprafeţele cele mai puţin populate ale Europei, acestora lipsindu-le marile porturi ori marile oraşe. În total, Stockholm, Helsinki, Copenhaga, Tricitz (Ggansk-Gdynia-Sopot), Riga şi Talin sunt mult mai mici decât Petersburg. Afacerile locale nu reuşesc să se dezvolte în afara regiunii. Companiile scandinave sunt necunoscute comparativ cu cele americane ori chinezeşti, însă şi-ar dori să îşi găsească parteneri de afaceri externi, afirmă Mikael R. Linwaldholm, un expert danez în inovare şi comunicare socială în afaceri.

Aceasta fiind situaţia, toate speranţele legate de viitorul ţărilor baltice se îndreaptă spre UE. Comisia europeană tocmai şi-a dezvăluit strategia în ceea ce priveşte Marea Baltică, un program de dezvoltare a regiunii. Acesta urmăreşte să o facă mai bogată, sigură, curată şi mult mai accesibilă. Iniţiativa sună curajos, nefiind totuşi sprijinită de fonduri suplimentare, de schimbări la nivelul legislaţiei ori de noi instituţii.

Ideea este de a cheltui cu grijă fondurile existente pentru proiecte care sunt deja începute, explică Hans Brask, directorul Baltic Development Forum (Forumul de Dezvoltare a Balticii). Şi nu se poate vorbi nici o reducere a fondurilor de când 50 de miliarde de euro au fost alocaţi regiunii Baltice din bugetul UE pentru 2007- 2013. Aproape 10 miliarde vor fi cheltuiţi pentru mediu, 6 miliarde pentru inovare şi competitivitate. Aproximativ 700 de milioane au fost alocate pentru îmbunătăţirea securităţii regionale. Agenda include crearea unei pieţe energetice a zonei Baltice, proiect care va deveni posibil prin dezvoltarea de sonde de extracţie şi de reţele de transport puternice care să lege ţările din regiune.

Dacă planul va funcţiona, acesta va pune capăt izolării energetice a Lituaniei, Letoniei şi Estoniei, care sunt dependente energetic de Rusia. 27 de miliarde de euro au fost deja cheltuiţi pentru dezvoltarea infrastructurii transporturilor, în special în Polonia, Lituania, Letonia şi Estonia. Problemele de acest gen sunt necunoscute ţărilor scandinave care au autostrăzi şi poduri ce leagă Copenhaga de Malmo, şi care se gândesc în prezent să construiască un nou tunel între Helsinki şi Talin. Strategia UE nu menţionează acest proiect şi dat fiind faptul că acesta va fi cel mai lung şi cel mai scump tunel din lume, este sigur că va rămâne încă multă vreme pe birourile proiectanţilor.

Ceea ce strategia nu menţionează este proiectul, îndrăzneţ de altfel, al Rail Baltica (transport feroviar Baltic), ale cărui trenuri vor rula cu o viteză de 120 de km la oră. Să amintim numai faptul că trenul care leagă Varşovia de Talin face acest traseu în 36 de ore iar traseul Varşovia – Vilnius este făcut în 15 ore. Mergând înapoi în 1993, trenul expres Vilnius făcea această distanţă în cinci ore şi patruzeci şi cinci de minute. Însă, UE în acest secol, va oferi prima şansă adevărată de a construi o nouă comunitate a ţărilor Baltice.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect