Criză: Islanda îndatorată şi stoarsă ca o lămâie

O tribună a judecătorului francez Eva Joly apărută în Le Monde şi afişată împreună cu alte articole despre criză în Islanda la Reykjavik, în august 2009. (Adman_as)
O tribună a judecătorului francez Eva Joly apărută în Le Monde şi afişată împreună cu alte articole despre criză în Islanda la Reykjavik, în august 2009. (Adman_as)
17 august 2009 – Financial Times (Londra)

Islanda şi Letonia îşi pot oare plăti datoriile la creditorii externi, contractate de o mică minoritate a populaţiei lor ? Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) le-au ordonat să le platească trecând la măsuri de austeritate.

Ranchiuna creşte, nu numai faţă de cei care au contractat datorii – băncile islandeze Kaupthing şi Landsbanki au dat faliment din cauza conturilor propuse de filiala lor, Icesave -, dar şi faţă de consilierii şi creditorii străini care au pus presiune asupra acestor guverne pentru ca acestea să-şi vândă băncile şi întreprinderile publice unor iniţiaţi. Partea din populaţia finlandeză favorabilă aderării la UE a scăzut la abia o treime, în timp ce în Letonia, partidul Centrul Armoniei, primul de la independenţa ţării care include un mare segment al populaţiei de limbă rusă, este pe punctul de a deveni cel mai popular din ţară. Protestele în ambele ţări au provocat o presiune politică crescândă în favoarea reducerii datoriilor la o sumă rezonabilă.

Această presiune politică şi-a atins apogeul acest weekend, la Althing, parlamentul din Reykjavik. Acesta a încheiat un acord care ar trebui să fie formalizat în următoarele zile şi care restrânge puternic plăţile datorate Marii Britanii şi Olandei, pentru a compensa cheltuielile ajutoarelor depozitarilor la Icesave.

Acest acord este, după cât ştiu eu, primul din anii 1920 încoace care ajustează datoria externă a ţării la capacitatea ei de plată. Rambursările Islandei vor fi limitate la o creştere de 6% faţă de produsul intern brut (PIB) din 2008. Dacă creditorii împiedică flexibilitatea economiei islandeze, nu va fi nici o creştere economică şi deci nu vor fi plătiţi. Suma rambursărilor pe care o poate suporta o economie este limitată. Creşterea impozitelor nu înseamnă că guvernul poate transforma aceste revenituri în valută străină. Această realitate este reflectată de poziţia Islandei faţă de datoria sa cauzată de Icesave – estimată la jumătate din PIB.

Marea Britanie şi Olanda vor accepta oare condiţiile Islandei ?

Încercarea de a scoate o rată mai mare decât este în măsură să plătească ţara necesită, precum a avertizat Keynes, un regim social şi fiscal copleşitor şi opresiv, care la rândul său ar provoca o reacţie politică naţionalistă pentru a se libera de cerinţele ţărilor creditoare.

În schimb aici se aplică un principiu economic pragmatic : dacă datoria nu poate fi plătită, ea nu va fi plătită. Rămâne doar a şti în ce fel aceste datorii nu vor fi plătite. Cele mai multe vor fi pur şi simplu şterse ? Sau Islanda, Letonia şi alte ţări debitoare vor fi împinse în austeritate, în scopul de a încerca să obţină un excedent economic, pentru a evita inexactităţile de plată ? Ultima opţiune poate aduce ţările debitoare într-o nouă direcţie.

Eva Joly, procuror francez însărcinat cu soluţionarea problemei crizei bancare în Islanda, a declarat în această lună că Islandei nu-i mai rămân decât resursele sale naturale şi poziţia ei strategică : "Rusia, de exemplu, ar putea să o considere interesantă". Ţările post-sovietice îşi văd deja alegătorii respingând Europa, din cauza politicilor destructive susţinute de UE. Va trebui totuşi ca una dintre părţi să capituleze. Ideologia rigidă va ceda locul realităţii economice, sau va fi invers?

Factual or translation error? Tell us.