Cancelarul german Angela Merkel într-un elicopter la Kabul, 2007 (AFP)

Limitele unei puteri europene soft power

În timp ce afganii sunt aşteptaţi la urne pentru a doua oară din 2005, pentru a-şi alege preşedintele, în acest 20 august, pacea şi modelul de democraţie occidentală se instalează cu greutate. Pretinzând în continuare că au un rol de jucat, ţările europene nu îşi asumă total angajamentele din cadrul misiunii NATO şi consacră resurse minore reconstrucţiei ţării.

Publicat pe 20 august 2009 la 14:56
Cancelarul german Angela Merkel într-un elicopter la Kabul, 2007 (AFP)

În săptămânalul polonez Polityka, politologul Klaus Bachman critică lipsa de realism a ţărilor europene ale căror trupe sunt prezente în Afganistan dar care refuză, de frică de a nu şifona opinia publică, de a privi lucrurile în faţă: "astăzi", afirmă Polityka, "Polonia nu are mare lucru de a face cu o ţară în război. Ţările aflate în război impun cenzura militară, ca Israel, sau limitează libertăţile civile, ca Statele Unite. Guvernul german face tot ceea ce poate pentru a nu califica drept război intervenţia din Afganistan şi o prezintă ca pe un fel de operaţiune de poliţie, creând iluzia că trupele sale sunt acolo pentru a susţine societatea civilă, a cosntrui şcoli sau a apăra drepturile femeilor". Bachman estimă totodată că pacea în Afganistan va fi cu atât mai dificil de obţinut cu cât singurul mijloc de a o obţine - a negocia cu talibanii, chiar dacă nu ne convine - a devenit imposibil "de vândut" din punct de vedere politic opiniei publice europene, "mai ales după ce sute de soldaţi europeni şi americani au murit luptându-se cu ei" în cursul ultimilor opt ani.

Dilema Veche se îndoieşte şi ea de faptul că tactica aplicată de UE în Afganistan să fie cea mai bună, şi califică drept "dezolantă" "incapacitatea ţărilor occidentale de a-şi asuma responsabilitatea". Săptămânalul român atacă în particular acaestă "legiune întreagă de sfătuitori ai gândirii uşoare, care ne-au convins că conflictul afgan şi reconstrucţia ţării se vor face prin metoda soft power. O metodă la modă, căci democraţiile noastre preferă să dea bani decât să se sacrifice" alături de ONG-uri şi alte asociaţii care lucrează zilnic în contact cu afganii. "Ar trebui să abandonăm iluzia că metoda soft power este mai eficace decat metoda hard power şi să schimbăm tactica, căci", continuă Dilema Veche, "ea ne împinge la continuarea războiului şi la a continua să pierdem vieţi. Adevărul este că Uniunea nu a reuşit încă să combine cele două tipuri de acţiune: suntem mental prizonierii acestei dihotomii şi suntem, din punct de vedere administrativ, crucificaţi de propria noastră birocraţie".

Timidă din punct de vedere militar, Europa nu este nici prea mult angajată financiar în reconstrucţia civilă a Afganistanului, estimăEdward Burke în El Pais. Potrivit acestui cercetător al Fundaţiei pentru cercetări internaţionale şi dialog exterior din Madrid, "faptul de a pune aparte politica violenţei nu are alt rezultat decât acela de a face procesul de stabilizare mai lung, mai dificil şi mai costisitor". Astfel, "obiectivele Europei şi ale Marii Britanii în Afganistan consistă în acest moment în a calma rebelii, nu a ridica instituţii naţionale puternice şi transparente". Lipsa de pregătire din partea occidentalilor, proces care a însoţit acest proces electoral, este o dovadă în acest sens.

"Fondurile europene, insuficiente, destinate Afganistanului nu reprezintă un efort colosal pentru a implanta un model instituţional occidental. Printre donatorii europeni, doar Marea Britanie, Germania şi Comisia Europeană au vărsat mai mult de 100 de milioane de euro anual Afganistanului, ca ajutor pentru dezvoltare. Ceilalţi au vărsat mai puţin decât ceea ce destinează unor ţări mici din America latină sau din Africa. Între 2008 şi 2010, Marea Britanie a prevăzut să cheltuiască mai puţin de 20 de milioane de lire sterline (23.43 milioane de euro) pentru activitatea guvernului şi sprijinirea democraţiei. Iar angajamentul NATO de a construi un Stat afgan ideal nu este decât pură retorică". Adevărul, conchide Burke, "este că Europa nu contribuie suficient la construcţia Statului afgan. Duce mici atacuri împotriva rebelilor în cursul cărora desfăşoară cu precădere forţe speciale anglo-americane. În timp ce diplomaţii şi specialiştii dezvoltării nu pot acţiona din cauza limitelor pe care guvernele le impun libertăţii lor de mişcare. Pericolul este că, în loc să impună un model occidental, ne dirijăm spre cealaltă extremă şi ne situăm la nivelul cel mai jos pentru a justifica o retragere rapidă a europenilor".

Newsletter în limba română
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect