Alegeți o limbă
Deşi Kosovo este un stat suveran din februarie 2008, acesta rămâne o naţiune divizată şi continuă să împartă lumea. Problemele la postul frontieră din Jarinje, care au provocat moartea unui ofiţer de poliţie [în 26 iulie], atestă acest lucru. La doi ani după proclamarea independenţei sale, Kosovo tot nu este liniştit, în ciuda prezenţei masive a unei forţe de menţinere a păcii NATO şi a unor consilieri ai UE.
În Kosovo, minoritatea sârbă nu recunoaşte autoritatea politică din Pristina. Sârbii, care reprezintă aproximativ 8% din populaţie, trăiesc mai ales între ei, în nord, în apropiere de Mitrovica, şi în enclava Štrpce, în sud. Ei au propria lor economie, bazată pe comerţ (contrabandă) şi pe dinarul sârb. Kosovarii utilizează euro. Minoritatea sârbă este susţinută de mişcările naţionaliste din Serbia, care refuză să se resemneze cu status quo-ul. La rândul lor, autorităţile din Kosovo vor să-şi impună jurisdicţia asupra frontierelor. Nicio ţară nu poate tolera astfel de zone de trafic ilegal. Prin urmare, intervenţia poliţiei la Jarinje era justificată. Pristina nu poate lăsa să treacă faptul că forţele de poliţie au fost alungate de kosovari sârbi. Deşi acum soldaţii KFOR, forţa NATO de menţinere a păcii, patrulează pe locul cu pricina iar calmul pare să fi revenit.
Nu este o coincidenţă faptul că Hashim Thaci, primul ministru al Kosovo-ului, acuză "structuri" sârbe paralele (adică teleghidate de la Belgrad), de a fi implicate în violenţe. La rândul său, Boris Tadic, preşedintele sârb, a încercat să calmeze situaţia catalogând atacul poliţiştilor de la Jarinje drept operă a unor "vandali" încercând să submineze dialogul bilateral. Preşedintele face tot ce poate pentru a minimiza cât mai mult cu putinţă acest incident frontalier.
Dar el ştie de asemenea că autoritatea lui asupra a numeroşi sârbi este limitată, deoarece este considerat a fi un om gata să facă tot felul de concesii pentru a câştiga favoarea UE. Prin urmare el păşeşte ca pe ouă. Acesta este motivul pentru care guvernul sârb vrea să includă această chestiune, prin intermediul Rusiei, la ordinea de zi a Consiliului de Securitate. Rusia - ca şi Spania şi alţi patru membri ai UE [Slovacia, România, Cipru şi Grecia] - este una dintre cele 77 de ţări din lume care nu a recunoscut încă Kosovo. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care UE, care a numit oficial violenţele de la Jarinje drept "intolerabile", încearcă acum să negocieze rapid.
Negocierea este într-adevăr singura soluţie. Noi nu ne putem aştepta acum ca Serbia să recunoască pur şi simplu Kosovo. Rana în mândria ei este prea recentă. Dar ne putem aştepta în schimb ca Belgrad să autorizeze comerţul cu Kosovo, iar Pristina nu trebuie să arunce gaz pe foc.Toată lumea are interes să favorizeze comerţul. Pentru că, în cele din urmă, comerţul este cea mai bună alifie pentru normalizarea relaţiilor bilaterale.
