Alegeți o limbă
Europenii revin la cărbuni, aceiaşi cărbuni care produceau ceaţa asociată cu revoluţia industrială. Protagonistul romanelor lui Emile Zola şi al coşmarurilor oamenilor care ieşeau din mine în Vallonia şi în Sardinia. Cărbunele părea destinat exilului, dar nu a fost aşa: accidentul de la Fukushima a rescris istoria, relansând o sursă de energie care, cu doar un an în urmă, Europa cerea să fie retrasă în următorii 50 de ani. Toate puterile mondiale refac calculele şi planurile, diminuând investiţiile în producerea de energie nucleară pentru că opinia publică cere acest lucru şi, aşteptând ca energiile regenerabile să devină profitabile, revin la “aurul negru”, care, deşi este considerat demodat, contribuie totuşi la producerea a jumătate din necesarul de energie electrică.
O cerere în creştere
Desigur că este vorba despre “decarbonizare” (procesul de schimbare a raportului carbon-hidrogen în sursele de energie – n. red.). Nobuo Tanaka, director-executiv al Agenţiei Internaţionale pentru Energie, a explicat în Parlamentul European în urmă cu câteva zile că starea de dezamăgire apărută după incidentul de la Fukushima a condus la diminuarea cu 50% a programelor de construire de noi centrale nucleare prevăzute până în anul 2035. Existau proiecte pentru obţinerea a 360 de gigawaţi din energie nucleară, iar acum s-au redus la 180. Rezultatul este că, la nivel global, cota energiei atomice va scădea de la 14 la 10% din total.
Conform estimărilor, o treime din cererea de energie care va trebui substituită va fi asigurată din cărbune, apărând două efecte problematice: creşterea inevitabilă a preţurilor cărbunelui şi a costurilor pentru reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră. Cererea mondială pentru lignit a crescut în mod semnificativ, fiind favorizată de China şi India. Analiştii preconizează o creştere de peste 50% până în anul 2035, comparativ cu o producţie mondială care în 2010 a fost de 6,5 miliarde de tone. La nivel general, cărbunele rămâne la originea a 41% din energia electrică de pe glob şi a 26% în Europa. Dar cifrele se vor schimba.
Giuseppe Lorubio, analist la Eurelectric (Asociaţia Europeană a Producătorilor şi Distribuitorilor de Energie), a calculat că doar închiderea a 28 dintre cele 143 de centrale atomice europene de veche generaţie va conduce la creşterea cererii pentru cărbune cu 8-10%. Germania, care este cel mai mare consummator de antracit din spaţiul Uniunii Europene, a iniţiat o revenire dureroasă, pe care va trebui să o facă şi Polonia, care ar urma să extragă 90% din energie din resurse fosile. Britanicii, care au reuşit o combinaţie bună între energia nucleară, cea obţinută din cărbune şi cea din gaz, încearcă să joace cartea ecologică pentru a înlocui centralele nucleare de veche generaţie. Pentru restul ţărilor, scenariul este constant, nu mai există posibilitatea construirii de noi centrale. Vor trebui exploatate din plin posibilităţile disponibile.
Ieftin, dar prea puţin etic
Principalii actori de pe piaţa cărbunelui dau asigurări că resursele lor sunt “democratice”. Costurile de producţie sunt relativ mici şi, graţie intensităţii forţei de muncă, este stimulată şi angajarea de personal. Cu toate acestea, există o problemă socială evidentă, iar Comisia Europeană a anunţat că doreşte norme etice pentru un sector care, mai ales în China şi în America de Sud, exploatează copiii ca pe vremea lui Charles Dickens. În plus, se pune problema protejării mediului, în contextul în care drepturile pentru emisiile de dioxid de carbon se vor plăti începând cu 2013, afectând costurile energiei electrice în tot spaţiul Uniunii Europene.
Este evident că nivelul poluării va trebui să scadă, dat fiind că nu s-a schimbat compoziţia cărbunelui. S-au modificat doar procesele, iar lignitul toxic (care are un înalt conţinut de umiditate ce degajă dioxid de sulf) este “curăţat” în faza de extracţie şi procesare. În plus, trebuie dezvoltate sistemele de aspirare şi stocare a dioxidului de carbon. Emisiile poluante sunt captate, sunt transformate într-un fel de lichid şi sunt izolate în depozite subterane, astfel de experimente fiind realizate de companii precum Enel şi Eni, la Brindisi, în sudul Italiei.
Comisia Europeană încearcă să îndrume cele 27 de state membre UE pe calea cea bună, în pofida reticenţelor politice şi problemelor de bilanţ. Este evident că episodul Fukushima a condus la schimbarea strategiei, totul devenind mai simplu şi mai transparent.
