Alegeți o limbă
Un posibil investitor chinez sau indian care ar veni în zilele acestea în Europa să-şi lase milioanele de dolari sau de euro ar descoperi un continent unde domneşte din nou, după ani de linişte, un climat de tensiuni politice şi sociale. În momentul de faţă, tot nu se întrezăreşte sfârşitul revoltelor din Londra, declanşate de moartea unui gangster de 29 de ani.
Nu s-a văzut nicio pancartă sau banderolă în timpul acestor evenimente: scopul protestatarilor a fost în mod clar distrugerea şi jaful. În noaptea de după primele violenţe din Londra s-au făcut încercări de a se da o dimensiune politică acestor acte esenţial criminale. Foarte repede s-a ajuns la concluzia că aceste adunări organizate pe Twitter erau opera unor excluşi ai politicii de austeritate fără inimă a conservatorilor şi liberal-democraţilor.
Europa a trăit bine, peste mijloacele sale
Şi iată că reies la iveală acei comentatori şi experţi, care s-ar zice că au ştiut întotdeauna că singura modalitate de a împiedica astfel de probleme în aceste cartiere ar fi de a le aloca mai multe resurse. Şi, ca de obicei, ei insinuează că va trebui să ne aşteptăm la o înmulţire a unor astfel de insurecţii anarhice dacă guvernul britanic îşi continuă ca atare politica lui de rigoare. Reacţia deputaţilor laburişti implicaţi în cartierele cu pricina este diferită: ei nu dau dovadă de nicio indulgenţă faţă de actele de violenţă comise în timpul acestor manifestaţii, numindu-i pe incendiari cu adevăratul lor nume: infractori.
Revoltele londoneze sunt o formă de huliganism al excluşilor unei societăţi căreia nu-i pasă de ei. Printre incendiatori se află oameni care nu mai sunt călăuziţi de nicio valoare. Ei s-au obişnuit să primească bani de la stat şi se plâng atunci când alocaţiile lor sunt scăzute. O multitudine de europeni, printre care mulţi tineri, ar trebui să fie confruntaţi cu această problemă în viitorul apropiat.
Toate ţările europene au trăit cu mult peste nivelul lor şi vor trebui fără excepţie să-şi strângă cureaua. Ceea ce va însemna sfârşitul uneia dintre iluziile prăfuite ale Uniunii: ideea că, într-o Europă prosperă, totul se aranjează întotdeauna fără prea mult efort. Pacea din ultimii 66 de ani a avut un cost: creşterea generozităţii statului social.
Niciun plan pentru mâine
Astăzi, s-a terminat. Acest tip de răscoale ale tinerilor, care nu înţeleg că generaţia lor trăieşte mai bine decât toate cele anterioare, dezvăluie în acelaşi timp îngrijorarea dar şi imobilismul lor. Peste tot în lume, în statele prospere precum şi în ţările în curs de dezvoltare, se caută persoane calificate. Niciodată oportunităţile nu au fost atât de vaste pentru tinerii bine pregătiţi. Tot ce li se cere este să fie curioşi, flexibili şi să aibă gustul aventurii. Calităţi găsite prea puţin în această mică fracţiune gălăgioasă a tineretului.
Acolo unde protestatarii cer o ofertă de educaţie mai completă şi mai de calitate pentru a îmbunătăţi perspectivele fiecăruia, manifestaţiile nu urmează un impuls deosebit de eroic sau de spectaculos, dar este un impuls justificat. În Italia şi Spania, rata şomajului a atins recorduri: orizontul tinerilor este din ce în e mai mărginit.
i aspiră la aceleaşi privilegii regeşti de care a profitat generaţia părinţilor lor şi nu înţeleg că întocmai menţinerea acestor privilegii le împiedică accesul la piaţa forţei de muncă. Din păcate, la Madrid şi la Atena cei care manifestează sunt prea adeseori cei care de fapt nu au niciun proiect adevărat şi care se mulţumesc să respingă tot ce le oferă politica. Ceea ce-i aseamănă cu această haită de tineri care, mai ales la Londra, îşi distrug propriile cartiere şi îşi sperie vecinii, dacă nu-i pun în primejdie de moarte.
Majoritatea tinerilor europeni sunt pragmatici
Cum spune ziaristul de la Die Welt, Clemens Wergin, pe blogul lui, Europa are nevoie de un scenariu optimist pentru a convinge lumea de viabilitatea ei. Ceea ce reprezintă o mare responsabilitate pe umerii tinerilor, mai ales într-o vreme în care situaţia demografică se deteriorează.
Marea majoritate a tinerilor europeni au optat pentru pragmatism în cel mai bun sens al termenului, un pragmatism nu eroic ci responsabil: ei îşi îmbogăţesc CV-ul, vorbesc mai multe limbi şi pleacă de bunăvoie câte un semestru sau chiar mai mulţi ani la studii în străinătate.
Cu alte cuvinte, nu trebuie văzut în aceste tulburări din Europa din ultimele luni o mişcare de emancipare, ci un vestigiu al acestei Europe bătrâne care are ambiţii mari dar puţin spirit de iniţiativă şi care eschivează realităţile economice. Înainte ca investitorul din China sau Singapore să plece clătinând din cap, el va fi văzut la televizor un viitor pentru Europa: o armată de tineri care pun la cale pe Twitter să ia mături şi să cureţe Londra. Pentru a acţiona în loc de a geme.
