Sfârşitul operaţiunilor aeriene

Libia: după război, afacerile

În spatele acordului afişat de către participanţii la conferinţa de la Paris asupra "noii Libii" se ascunde un război subteran între Franţa, Italia şi Marea Britanie pentru exploatarea resurselor ţării, consideră ziarele franceze, italiene şi britanice.

Publicat pe 1 septembrie 2011 la 14:15
Sfârşitul operaţiunilor aeriene

La şase luni de la începerea ostilităţilor împotriva regimului lui Muammar Gaddafi, David Cameron şi Nicolas Sarkozy au invitat la Paris reprezentanţi ai câtorva şaizeci de ţări şi ONG-uri, precum şi pe cei ai Consiliului Naţional libian de tranziţie, pentru a marca sfârşitul operaţiunilor militare şi începutul tranziţiei politice şi al reconstrucţiei "Libiei Noi".

Libération vorbeşte despre un "un test de foc victorios în Libia, care repune Franţa la cârmă şi în fază cu noua lume arabă", şi de un "Blitzkrieg diplomatic cuplat cu un pariu militar îndrăzneţ". Un pariu din care "companiile petroliere franceze ar putea beneficia enorm", scrie cotidianul.

"Aceasta scrie oricum negru pe alb într-un document obţinut de Libération. Textul este semnat de către Consiliul Naţional de Tranziţie (CNT), autoritatea de tranziţie creată de către rebelii libieni. Desigur, era notoriu că ţările cele mai angajate alături de insurgenţi urmau să fie cele mai bine luate în considerare de către CNT în ziua împărţirii contractelor petroliere. Dar acest document arată clar că au fost făcute angajamente în cifre cu mai multe luni în urmă". De fapt, explică cotidianul, deja din 3 aprilie, fie la 17 zile de la adoptarea rezoluţiei 1973 a Consiliului de Securitate al ONU, CNT a semnat o scrisoare către emirul Qatarului, care a jucat un rol de intermediar între Franţa şi CNT, în care se precizează că acordul petrolier încheiat cu Franţa în schimbul recunoaşterii CNT-ului drept reprezentant legitim al Libiei îi atribuie Franţei 35% din totalul petrolului brut.

Italia se teme că va fi lipsită de o bucată de tort libian

Triumful diplomatic francez şi corolarul său energetic îngrijorează Italia. Intrată cam anevoie în coaliţia condusă de Paris şi Londra, fosta putere colonială se teme acum că fi înlăturată de la împărţirea "tortului" libian. Ce devine deci Italia "care era primul partener economic al Libiei şi era legată de aceasta printr-un tratat de prietenie semnat cu riscul unei mezalianţe?" se întreabă La Stampa. "Această Italie va fi astăzi codaşă", împreună cu ENI [regia naţională a hidrocarburilor] care pe viitor va trebui să smulgă francezilor şi englezilor noi contracte în domeniul energiei? "Ei bine Italia, observă ziarul, face curte CNT-ului pentru a-şi salva contractele".

Newsletter în limba română

"Ciudatul război în Libia a fost vrut mai ales de Paris şi apoi de Londra. Nicolas Sarkozy va încerca deci să culeagă roadele angajamentului său, conducând reconstrucţia economică. Prezenţa Italiei în Libia va fi obligatoriu restructurată", observă Marta Dassù tot în La Stampa. Politologul italian reaminteşte ostilitatea istorică a locuitorilor din Cirenaica - regiunea de origine a rebeliunii - faţă de italieni, ceea ce limitează impactul iniţiativelor lor diplomatice.

"Italia avea multe de pierdut din ciudatul război în Libia. Cu toate acestea, ea nu a pierdut. [Recenta] vizită a patronului ENI la Benghazi confirmă că ea este capabilă să-şi protejeze propriile acorduri energetice". Iar în ceea ce priveşte europenii, "după ce au fost divizaţi privind războiul, ei au tot interesul să promoveze un acord între succesorii lui Gaddafi. Iluzia unui condominiu franco-britanic a eşuat deja în trecut în Marea Mediterană. Şi ea va eşua din nou dacă europenii, în Libia, se vor mărgini la a se certa pe tort. Interesul comun al europenilor, şi al libienilor, este de a nu ajunge să-l regrete pe Gaddafi. După aceea, afacerile vor reveni celor care vor fi capabili să le asume. Este singura concurenţă acceptabilă între democraţiile Vechiului Continent".

Nenumărate ocazii pentru occidentali

De partea britanică, nu există iluzii asupra scopurilor de după război. Aşa după cum subliniază The Independent, "participanţii vor fi acolo pentru a vedea ce beneficii pot obţine". Iar în ceea ce priveşte "colectarea gunoiului, furnizarea de apă şi transportul petrolului spre porturile acestei ţări bogate în hidrocarburi, cine va asigura contractele? Pentru occidentali, posibilităţile de implicare sunt nenumărate, de aceea libienii şi arabii sunt atât de sceptici asupra intenţiilor lor 'umanitare'".

De aceea, şi pentru a evita ca "o situaţie politică precară să nu degenereze într-o luptă pentru îmbogăţire personală", Financial Times sugerează "un sistem de contra-puteri credibil în sectorul energetic", şi "un amplu acord constituţional, pentru a permite libienilor să se guverneze singuri, asemeni unui popor liber."

Din Germania

Germania stă cu nasul lipit de fereastră

Succesul operaţiunilor militare în Libia o pune pe Germania, care nu le sprijinise nicicum, într-o situaţie ruşinoasă, acum că a venit momentul discuţiilor privind reconstrucţia şi contractele care vin laolaltă. Şi este învinovăţit mai ales ministrul de externe Guido Westerwelle, după cum scrie Süddeutsche Zeitung: după succesul militar al NATO, el a atribuit căderea regimului Gaddafi mai degrabă embargoului internaţional împotriva lui Tripoli, susţinut de Germania, decât atacurilor şi insurecţiei armate. Westerwelle a fost adus la ordine de cancelarul Angela Merkel, dar, observă cotidianul bavarez, "el se vede dispreţuit de toţi politicienii, indiferent de părerea pe care o aveau asupra intervenţiei NATO în Libia. De la căderea lui Gaddafi, totul s-a schimbat: toată lumea îşi exprimă 'respectul' pentru NATO. Uşurarea faţă de această cădere profită sprijinirii acestui război al cărui obiectiv nu a fost niciodată plecarea dictatorului".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect