Alegeți o limbă
Oare chinezii vor achiziţiona acţiuni la companiile ENI sau ENEL? Ar putea deţine o parte a acţiunilor companiei Finmeccanica sau ale portului Genova? Oare în schimbul participării la tranzacţionarea certificatelor de obligaţiuni italiene (BTP) ar putea cumpăra un pachet de acţiuni la Unicredit?
Oare chinezii îi vor locul lui Muammar Gaddafi?
Pentru a înţelege pe ce se bazează aceste scenarii, trebuie să analizăm situaţia investiţiilor chineze în lume, strategiile financiare ale Beijingului şi legăturile acestora cu interesele geopolitice ale celei de-a doua economii a lumii.
Fluxurile de capital chinez se concentrează în prezent pe două direcţii, încercând să se adapteze prin diversificarea rezervelor valutare, care până acum erau doar în dolari, şi prin transformarea obligaţiunilor publice în acţiuni la companii care au importanţă strategică pentru China. Aceste modificări sunt graduale şi nu ar trebui să afecteze deloc "stabilitatea sistemului economic global".
Prudenţa responsabililor chinezi
Cine îndrăzneşte să interpreteze contactele dintre Roma şi Beijing ca fiind “un vot de încredere” dat de Guvernul chinez economiei Italiei riscă să se înşele. Aşa s-a întâmplat cu premierul Spaniei, Jose Luis Zapatero, când a anunţat că Beijingul va investi masiv în certificatele de obligaţiuni spaniole, tranzacţiile fiind de fapt modeste. Experţii chinezi au fost chemaţi pentru rolul de "cavaleri albi" în Statele Unite, în timpul dezastrului sistemic din 2008.
Au fost polemici ample în China privind înţelepciunea acestor intervenţii. În momentul cel mai grav, când indicii bursei Dow Jones scăzuseră la minime istorice, experţii chinezi au fost acuzaţi în propria ţară că au folosit resursele naţionale în încercarea inutilă de salvare a băncilor americane. Acum, bilanţul acelei operaţiuni este mai puţin negativ, însă “cicatricile” rămân şi este necesară o atitudine prudentă din partea liderilor de la Beijing.
Protagoniştii situaţiei actuale sunt doi giganţi financiari. În primul rând este vorba de “casa-mamă”, entitatea de stat care administrează rezervele valutare ale Băncii Centrale chineze.
Aceste rezerve, rezultatul anilor întregi de achiziţii de active comerciale de către China din străinătate, sunt cele mai mari din lume: 3 200 de miliarde de dolari [2, 3 miliarde de euro]. În limba engleză, sigla acestei entităţi – Administraţia de Stat pentru Schimburi Valutare – (State Administration of Foreign Exchange) este SAFE, ceea ce înseamnă "sigur" (sau chiar "seif"), fiind o sinteză eficientă a filozofiei investiţiilor.
Pentru a ţine pasul cu viteza achiziţionării de noi active comerciale de către Banca Centrală chineză, Administraţia de Stat pentru Schimburi Valutare (SAFE) a investit 275 de miliarde de dolari [200 de miliarde de euro] doar în primul semestru al acestui an. Acest lucru înseamnă că, dacă ar vrea, SAFE ar putea cumpăra toate titlurile de obligaţiuni italiene care au scadenţe până la sfârşitul acestui an. Dar, deocamdată, nu ar fi prea “sigur": Banca Centrală chineză continuă totuşi investiţiile în obligaţiuni emise de Trezoreria americană.
Anunţuri mereu exagerate
În privinţa diversificării rezervelor valutare, care până acum erau doar în dolari, Banca Centrală chineză privilegiază, pentru a menţine "siguranţa", titlurile de obligaţiuni germane şi cele japoneze, acestea fiind considerate investiţii solide. Anunţurile privind achiziţionarea de către China a obligaţiunilor emise de state din zona Mediteranei s-au dovedit întotdeauna exagerate. În iulie 2010, vocile care vorbeau de o susţinere acordată Spaniei au avut un impact efemer asupra pieţelor financiare (SAFE cumpărase 500 de milioane de certificate cu termene de zece ani, o investiţie modestă).
În octombrie 2010, premierul Chinei, Wen Jiabao, a efectuat o vizită la Atena, dar şi în acest caz aşteptările achiziţiilor masive de titluri de stat elene nu s-au concretizat. De fapt, compania chineză din domeniul logistic Costco s-a implicat în gestionarea activităţilor din zona portuară Pireu. Iar, în acest caz, devine evidentă o altă dimensiune a strategiei chineze, una mai agresivă. În acest caz, protagonistul este China Investment Corporation (CIC), fondul suveran al Beijingului. Resursele sale provin din acelaşi loc: rezervele valutare ale Băncii Centrale. Totuşi, CIC are mai multă libertate de acţiune şi prerogative diverse: un instrument care ajută China să pătrundă în economia globală. Conform statutului, CIC este o entitate "comercială” cu caracter “strict economic-financiar".
CIC este o societate care trebuie să le ofere explicaţii acţionarilor (guvernul chinez) şi trebuie să prezinte dividende la sfârşitul fiecărui an. Acest statut nu exclude însă posibilitatea folosirii societăţii în scopul atingerii unor obiective strategice precum achiziţionarea de tehnologii avansate, a aptitudinilor manageriale, investiţii pe pieţe cu potenţial sau dobândirea de avantaje concurenţiale.
O altfel de lume
Din punct de vedere geografic, investiţiile chineze se concentrează în continuare asupra Statelor Unite în proporţie de 42%, urmate de cele în Asia (cu o pondere de 30%), Europa ocupând locul al treilea, cu 22%. Dar şi Europa are un exemplu al reorientării Chinei spre activităţi industriale: profitând de criza din 2008, chinezii au achiziţionat de la Ford acţiunile care le permit să aibă controlul asupra companiei Volvo.
Un semnal că vremurile se schimbă este viitorul summit BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), unde se va discuta despre posibile acţiuni de susţinere pentru zona euro: capitalul este deţinut în prezent de statele emergente. Ministrul brazilian de Finanţe, Guido Mantega, a anunţat că pe agenda reuniunii programate la Washington săptămâna viitoare va figura criza din zona euro.
Lumea s-a schimbat. A fost o perioadă în care Brazilia şi Rusia erau sinonime cu "incapacitatea de plată", iar astăzi sunt, alături de China, pe lista potenţialilor “calaveri albi”. Doresc mereu să îşi asume aceste roluri şi să profite de măsurile luate de noi.
Consiliul Ecofin
Debarcarea americanilor
“Europenii fiind incapabili să pună capăt crizei zonei euro care durează de aproape doi ani, planeta se mobilizează pentru a încerca să le vină în ajutor”, scrie în Libération Jean Quatremer. Potrivit corespondentului cotidianului parizian la Bruxelles, “fiecare este conştient că o prăbuşire a monedei celei de-a doua puteri economice mondiale ar avea efecte devastatoare nu numai pentru Uniune, ci şi pentru restul planetei”. Şi în timp ce conducătorii europeni rămân împotmoliţi în diviziile lor, Statele Unite, China şi BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud) au dat de ştire că sunt gata să vină în ajutor. “Gestul cel mai spectaculos revine Statelor Unite: secretarul Trezoreriei, Timothy Geithner, va merge vineri [16 septembrie] la Wroclaw, în Polonia”, la o reuniune informală a miniştrilor Finnaţelor din zona euro. “Este prima dată când un responsabil străin va asista la o reuniune europeană, ceea ce arată că americanii se îndoiesc de capacitatea europenilor de a se pune singuri de acord”, precizează Quatremer.
