Comisia europeană: Barroso II : întoarcerea ratată

14 septembrie 2009
Presseurop

José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, la Bruxelles în 23 iulie 2009 (AFP)
José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, la Bruxelles în 23 iulie 2009 (AFP)

Preşedintele pe plecare al Comisiei Europene ar putea fi restabilit în poziţia sa de către Parlamentul European în 16 septembrie. Însă, contestat însă pentru gestiunea crizei economice, el îşi începe al doilea mandat slăbit faţă de alte instituţii comunitare, a declarat presa europeană.

Pe 16 septembrie, Parlamentul European urmează să se pronunţe asupra candidaturii lui José Manuel Barroso la preşedenţia Comisiei Europene. Iar portughezul, care a câştigat sprijinul şefilor de stat şi de guvern în iunie, ar trebui să fie reales pentru un alt termen de 5 ani. Pentru că "decizând, pe 10 septembrie, să includă pe ordinea de zi a sesiunii plenare votul de investitură al preşedintelui Comisiei, Conferinţa preşedinţilor grupurilor politice, de fapt, a decis să-l realeagă "pentru următorii cinci ani", după cum a recunoscut Martin Schulz, preşedintele Grupului Socialist", a spus jurnalistul cotidianului Liberation, Jean Quatremer, pe blog-ul său, Culisele Bruxelles.

Până acum, socialiştii, Verzii şi Stânga unită doreau să amâne votul până după referendumul irlandez privind Tratatul de la Lisabona pe 2 octombrie. În cazul adoptării textului, Barroso ar fi avut nevoie de o majoritate mai largă în Parlament. Deci nu va fi cazul. Pentru că preşedintele a ştiut să facă promisiuni diferitelor forţe politice. "Socialiştilor care îi reproşau de a fi neglijat socialul, domnul Barroso le-a promis un regulament cu privire la detaşarea lucrătorilor dintr-o ţară în alta a UE pentru a lupta împotriva "dumpingului social", explică Le Monde. Acesta propune să evalueze impactul social al tuturor legislaţiilor UE, începând cu cea, încă în pană, a duratei muncii". Iar "liberalilor care îi critică lipsa de reactivitate în faţa crizei financiare, urmează cotidianul francez, candidatul a promis să pledeze pentru crearea, în timp, a unui supraveghetor unic european".

José Manuel Barroso datorează realegerea lui probabilă "abilităţii sale dialectice bine cunoscute [care] l-a salvat în dezbaterile (...) în cursul cărora deputaţii europeni au criticat supunerea lui către guverne", a amintitEl Pais. Dar menţinerea lui nu înseamnă sprijin necondiţionat, şi " Barroso va trebui să-şi schimbe modul de acţiune pentru ca prima instituţie din Bruxelles să fie la nivelul circumstanţelor dificile ce ameninţă UE".

Pentru Handelsblatt, "Barroso plăteşte preţul forte pentru acest al doilea mandat pe care şi-l doreşte". Vrând să mulţumească pe toată lumea, el nu mai reprezintă nici o linie politică şi "majoritatea parlamentarilor îl văd ca pe o oaie neagră". După intrarea în vigoare a noului tratat, "Barroso va fi blocat (...), redus la rolul de administrator şef executând voinţa" celor douăzeci şi şapte şi a Parlamentului, prevede Handelsblatt. Iar în faţa crizei, munţilor de datorii şi provocărilor ecologice fără precedent, UE are nevoie de un lider puternic. "Dacă şeful Comisiei nu poate întreprinde acest rol, cine o va face ?"

Şters, contestat, José Manuel Barroso este totuşi preşedintele Comisiei care se potriveşte cel mai bine timpurilor acestea, asigură Charles Grant, în The Guardian. Faptul că extrema stângă "urăşte un om care a militat pentru comerţul liber, libera circulaţie şi extindere este previzibil, scrie directorul think tank-ului Center for European Reform.Dar mi se pare ciudat că mulţi federalişti europeni, deşi în principiu împotriviţi protecţionismului, s-au alăturat corului anti-Barroso. Ei îl critică pentru a nu fi împins mai înainte integrarea europeană, şi a nu fi dat impulsul venit de sus, aşa cum făcea Jacques Delors, când era preşedinte al Comisiei, între 1985 şi 1995".

"Nu mai trăim pe vremea lui Delors, când multe guverne se consacrau construcţiei europene şi acceptau să fie conduse de către Comisie", a spus Charles Grant. În aceste vremuri prozaice, nu există nici o dinamică pentru o Europă mai unită, şi aproape toate guvernele se concentrează asupra intereselor naţionale. Barroso, "s-a concentrat asupra reformelor economice ale Strategiei de la Lisabona, care a ridicat rata de creştere pe termen lung, a adus avansuri programului împotriva schimbărilor climatice, a înţeles importanţa strategică a securităţii energetice".

"Din cauza crizei", totuşi "n-a mai rămas decât o tristă caricatură din proiectele sale bazate pe inovaţie şi deregularizare, consideră Týden. Dar, în timpul celui de-al doilea mandat, asigură săptămânalul din Praga, Barroso va avea posibilitatea de a dezvolta "mai multă fermitate şi virtute". Va putea "sfida presiunile de la Paris sau Berlin pentru că nu va mai avea nevoie de aceştia pentru atingerea obiectivelor sale personale". În orice caz, remarcă Týden, programul acestui mandat s-a schimbat. Scopul este de a restabili prosperitatea în Europa, dar cuvântul "deregularizare" a fost înlocuit de "coordonarea economică" şi de "reglementarea pieţelor financiare".

Factual or translation error? Tell us.