Dar poate fi un subiect extrem de interesant. Am avut nevoie de o conferinţă de presă a Biroului Comisiei Europene de la Paris, în 12 octombrie, pentru a descoperi un subiect pasionant, o sală plină până la refuz, jurnalişti colerici care acuză de minciună emisarii de la Bruxelles etc. etc. Ca să fie în ton cu moda ecologistă, noblesse oblige, la o astfel de conferinţă de presă cu titlu PAC, ne-am trezit cu toţii, jurnaliştii invitaţi, urcând cele două etaje pe scări, nimeni neluând liftul. Ajunşi la etaj, ne-a pufnit râsul. Ne apucase pe toţi grija de ecologie?
Sala, plină, jurnalişti stând je pos, twitând în nebunie cam tot ceea ce spunea Yves Madre, membru al cabinetului comisarului român pentru Agricultură, Dacian Cioloş. Pe scurt, în 12 aprilie comisarul Cioloş a lansat o imensă dezbatere comunitară asupra Politicii Agricole Comune(care, nu în trecere, va sărbători în 2012 exact 50 de ani de existenţă). Cu un motto demn de interes: "Politica agricolă euroepană nu este o afacere a unor specialişti, este problema tuturor" (parafrază a celebrului citat din Albert Camus, "problema aceasta ne priveşte pe toţi").
Ţinându-se strict de calendarul prevăzut în primăvară, Comisia Europeană a prezentat de fapt proiectul de reformă a PAC pentru perioada care va debuta după 2013. Nici mai mult nici mai puţin decât un partenariat între Europa şi agricultorii săi. Novice fiind în materie de agricultură, deocamdată, am reţinut esenţialul: mai puţine constrângeri pentru agricultori, ajutoare şi subvenţii pentru tinerii agricultori, dublarea fondurilor alocate cercetării în acest domeniu, câteva măsuri simple de rentabilizare a felului de a exploata terenurile. Dincolo de imensitatea muncii realizate - 500 de pagini pentru a explica faptul că cu aceeaşi sumă avută până în 2013, 435.5 miliarde de euro în perioada 2014-2020, se pot face cu mult mai multe lucruri - pactul propune răspunsuri la trei provocări: 1. Securitatea alimentară - trebuie să producem mai mult decât în trecut; 2. Resursele naturale - Europa trebuie să atace viitorul cu o agricultură competitivă în faţa puterilor emergente; 3. Zonele rurale europeene trebuie să renască, fără ele "UE este o casă fără fundaţii".
Nimic tragic, doar o redistribuire, cred eu, cu mult mai judicioasă a resurselor aflate, o punere "a degetului pe rană", cum ar zice românul, şi care dovedeşte minuţiozitatea de care cabinetul Cioloş a dat dovadă pentru a-şi face temele. Buba s-a spart în momentul în care Yves Madre a vorbit despre subvenţiile care vor fi alocate de acum încolo în funcţie de terenul efectiv exploatat, nu de cel deţinut (şi atât de des rămas la stadiu de teren de golf). Marii proprietari de teren nu sunt fericiţi de noile măsuri, iar vocile lor s-au auzit imediat prin protestele apărute în tabloidele anglo-saxone.
În fine, reformele venite de la Bruxelles nu vor mulţumi niciodată pe toată lumea, este un lucru bine ştiut, interesant ar fi fost de ştiut ce cred efectiv despre aceste măsuri agricultorii. Vocile lor nu le-am văzut nicăieri, presa a fost într-devăr şi ca de obicei, mult mai interesată să caute sămânţa de scandal a noilor propuneri. Agricultura nu este un subiect sexy, o ştiu, o ştiţi, se ştie, dar e păcat că atunci când, prin pânza deasă şi atât de opacă a crizelor economice, financiare, politice, etc etc. care tot "zguduie" Europa de atâta timp, nimeni nu ştie să îşi facă timp pentru a vedea şi realiza câteva adevăruri simple: UE are o populaţie care îmbătrâneşte şi schimbul generaţional nu este nici valorizat, nici încurajat, politica agricolă comună şi întoarcerea la o agricultură ecologică reprezintă adevăratul scop al anilor care vor veni, citadinii preferă toţi, la pensie, să se întoarcă spre cultivarea micilor terenuri...România este ţara care numără cel mai mare număr de exploatări agricole din UE (32 % din totalul UE). Nu s-a aprins niciun bec?
* Imagine din culoarul Rucăr-Bran, zonă din România unde se practică intens turismul agro-rural