Alegeți o limbă
Ce pierdere să te superi pe o ţară minunată care adora Franţa. A devenit o manie la noi. (…) Politicienii francezi, bântuiţi de mania lor de a da lecţii lumii întregi, sunt prea fericiţi să se arunce asupra greşelilor. Mai mult, nu ar fi vorbit de toate acestea dacă ţara avea petrol. Dimpotrivă, de mult timp ar fi fost europeană.
Citat dintr-un excelent editorial publicat de Gilles Martin-Chauffier în Paris Match. Am putea crede că aceste cuvinte fac referinţă la Moldova, nu-i aşa, având în vedere recentul “haos” cauzat de publicarea nefericită a unui studiu ciudat efectuat de o fundaţie (Scelles) care între timp şi-a recunoscut greşeala: 70% dintre moldovence având între 15-24 de ani s-au prostituat măcar o dată.
Ideea trece, îşi face drum în paginile marilor publicaţii franceze, ajunge pe masa redacţiilor din lumea întreagă, iar fraza şi procentajul nu şochează pe nimeni, doar, nu-i aşa, cele mai multe prostituate din Franţa sunt originare din România şi Moldova.
Pe nimeni, mai puţin pe cea direct interesată, această ţară francofonă situată la 4 000 km de Paris, dar care rămâne un aliat foarte fidel al Franţei şi un purtător aproape unic al valorilor culturii şi civilizaţiei franceze în îndepărtatul Est. Chişinău răspunde prin media, mai ales în cotidianul Timpul, şi pune sub semnul întrebării fundaţia în chestiune, care recunoaşte că nu a studiat deloc cazul Moldovei! Procentajul nu este adevărat, dar răul este făcut. Şi ca în cea mai mare parte a cazurilor de acest tip, dacă insulta este strigată pe ziduri, scuza este de abia auzibilă, în josul unor pagini.
Rămâne gafa. Gafă franceză, chiar dacă nu vine de la politicieni. Cum spuneam mai sus, acest pasaj ar fi putut foarte bine să se aplice Moldovei: ţară minunată, care adoră Franţa, care n-are petrol şi care visează să devină europeană. Se aplică însă Turciei, o altă ţară pe care Paris s-a supărat recent, pe subiectul spinos al episodului armean [Senatul şi Adunarea Naţională tocmai au condamnat genocidul armean, în ciuda cererilor Ankarei de a lăsa istoricilor grija de a decripta lucrurile corect].
Tot aşa, nu acum mult timp, dar sistematic de-a lungul timpului, cum o dovedeşte o excelentă carte – “Reportajul românesc şi francez între cele două războaie mondiale”, scrisă de Radu Ciobotea, astăzi consul român la Bălţi, în Moldova, presa franceză (în mare parte, dar nu în totalitate, din fericire) se bucură sistematic să publice sau să continue noutăţile urâte despre România (sau Moldova). Tradiţie sau “la noblesse oblige”?
Este un fapt că în acest caz precis, cazul Moldovei, nu numai ziarele care au publicat ştirea nu şi-au făcut datoria de a verifica cifrele şi de a cere eventual o părere, dar nici măcar nu s-au întrebat asupra enormităţii problemei: 70% dintre moldovencele între 15 şi 24 de ani s-au prostituat cel puţin o dată în viaţă! Pariez că studentele moldovence de la Paris sunt bucuroase să fie astfel calificate!
Cât despre minciuna gogonată, nu ştiu ce să spun pentru a o explica, şi nici despre atitudinea franco-româno referitoare la aceste subiecte... Aşa că mă limitez doar să citez un confrate român, care scria acum puţin timp în Qmagazine:
Supusă unor presiuni enorme, atât din interior cât şi din exterior, administraţia franceză caută debuşee de imagine cu care să “păcălească” electoratul; acelaşi electorat care vede neputinţa Franţei de a se afirma ca lider european, rămânând permanent fie în siajul Germaniei, fie în al Statelor Unite. În plus, criza economică şi financiară mondială aduce politicienii francezi în situaţia de a nu putea justifica pierderile masive bugetare pe care Franţa le are şi perspectivele sumbre ale unor creşteri economice sterile. (...) Ca orice civilizaţie care regresează constant de peste un secol încoace, şi francezii caută motive sau pretexte pentru impasul în care se află societatea franceză.
Ei bine, să spui că toţi românii sunt romi, să acuzi Turcia de azi pentru păcatele Turciei de altădată, să tratezi toate moldovencele ca pe prostituate nu ajută dezvoltarea culturii şi civilizaţiei franceze. Sincer, din dragoste pentru francofonie, dacă nu pentru altceva, revizuiţi-vă clişeele în materie de comunicare!
