Paris, exerciţii de admiraţie

Publicat pe 8 august 2012 la 14:19

Nu fugiţi din faţa titlului! Ştiu că veţi zice "oh, încă un articol adormitor despre capitala franţujilor". Vă jur că nu e aşa. Este doar o re-descoperire a unui oraş pe care, ca şi localnică, l-am uitat şi l-am înşelat, adulterină, cu fiecare zi petrecută la birou, cu fiecare zi petrecută acasă - la vase, la spălat haine şi ferestre -, cu fiecare vacanţă în care îl părăsesc, pe furiş, dintr-o gară sau dintr-un aeroport, pentru vreo destinaţie aiurea. Dar pe care îl regăsesc, aşa cum îl visam odată, pe când încă nu emigrasem, de fiecare dată când avionul care mă aduce acasă dintr-un reportaj face ture deasupra sa, şi ghicesc Stade de France, Turnul Eiffel, Turnul Montparnasse, şi, de fiecare rară dată când mă lepăd de învelişul meu cotidian şi mă joc de-a turistul.

Transfomarea mea în exuvie are loc de regulă când este aniversarea mamei, când vreo prietenă îndepărtată ajunge în "cel mai frumos oraş" al lumii, sau când mă scufund în butoi (butoiul de tristeţe...). Ploaia, duminica, dupa-amiaza, cu autobuzul...sunt ingrediente necesare. Vara, august, şi mai bine. Oraşul se leapădă de păcate (pardon, localnici) iar autobuzele pot şerpui prin meandrele pariziene fără a sta prin "buşoane". Turiştii încă nu s-au dezmeticit şi dacă bântuie totuşi, o fac prin locurile pe care le ştiu pe de rost de prin cărţi: Eiffel, Louvre, Sacre-Coeur, Montmartre, Invalides, Champs-Elysées.

Pentru mine, Parisul este ca rezultatul unei poezii-ecuaţii pe care am scris-o când eram tânără (şi proastă?):

Aş vrea să te învăţ pe de rost ca să nu te pot uita niciodată.

Newsletter în limba română

Cam aşa a fost. Prima ciocnire senzuală cu Parisul a avut loc pe când aveam 20 de ani, şi mirosul lui era dat de porumbeii de pe gurile calde metro, de mirosul pâinii calde de la "boulanger", de sticla cu parfum Anaïs-Anaïs, de la Cacharel, spartă sec când părăseam un apartament de pe rue du Temple. Parisul mi-a rămas atunci în piele şi cred că acesta este pentru mine gustul său.

Astăzi, 20 de ani după, când mă joc de-a turistul regăsesc întâi aceste mirosuri. Plus cel al ploii, care îmi aminteşte inexorabil de un fragment din Anatole France, citit la şcoală de diriga', şi de Jardin de Luxembourg. Dar tot secretul este de a căuta locurile ascunse ale capitalei Franţei, acele locuri celebre şi mistice pe care turiştii nu le ştiu suficient şi pe care eu le descopăr de fiecare dată cu uimirea unui copil care vede marea. Teamă şi senzaţie. excitaţie.

O urcare, de exemplu, în turnul Montaprnasse, 56 de etaje în două minute, pentru a vedea o panoramă a Parisului care nu are nimic de-a face cu Eiffel: nu tu înghesuială, timp de aşteptare, nervi şi vagă decepţie la final. Ci orizont, spaţiu, perspectivă. De sus, privind cu ochi miraţi peste tot, descoperi clădiri pe care nu le ştii, forme geometrice nebănuite, turle şi catedrale care rivalizează cu Notre Dame. Aşa am descoperit, de curând, Saint Sulpice. Frescele pictate de Delacroix, gnomul solar, o bijuterie de catedrală, a doua ca mările după Notre Dame şi care a avut o perioadă de celebritate pe vremea apariţiei lui "Da Vinci Code". De acolo, din piaţa Saint Sulpice, nimic mai simplu decât de făcut un "lèche-vitrine" (de lins vitrinele, frază care înseamnă în franceză timpul şi acţiunea de a privi ce se vede prin vitrinele magazinelor închise, un sport francez) până la Podul Artelor, via Rue de la Seine. Exquis.

Ca să descoperi, la finalul călătoriei, că nici podul pe care credeai că-l ştii nu mai este la fel. "Da ce, nu ştiai?", îmi spune Alexandra, bucureşteancă în trecere prin Paris o dată pe an. "Toată lumea ştie". Eu nu, chiar că nu ştiam că Podul artelor are acumcercei din lacăte, de toate felurile. De bicicletă, de cutii poştale, cătuşe, cu nume din toată lumea: Florian şi Andra, Xavier şi Maria...Gura lumii spune că s-a întâmplat aşa ceva doar pentru că podul, simbol al îndrăgostiţilor, ar putea fi un gaj al iubirii eterne. Şi dacă ar fi invers? Dacă încătuşarea sa este doar o încercare ultimă, disperată şi ne-dihotomică, ne-echivocă, de a păstra neutră ingenuitatea Parisului?

* Imagine news-voyageur.com

Categorii
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!