Alegeți o limbă
De mai mulţi ani, cetăţenii din Moldova încearcă să identifice, fără rost, vreun "înger" în politica de la noi. După atâtea decepţii, ce ne rămâne să facem?
Să încetăm să mai căutăm "îngeri", aşa cum spuneţi, pentru că nu-i vom găsi. Să nu mai căutăm un lider naţional-salvator al neamului, şi nici "martiri ai cauzei". Ar trebui să ne învăţăm să alegem dintre noi, cetăţeni fără titluri pompoase, oameni valoroşi, competenţi, buni specialişti în domeniile lor şi cu bun-simţ. Avem printre noi asemenea persoane? Cred că avem. Dacă sunt cumva prea optimist şi greşesc, atunci ne merităm suferinţa şi deriva în care ne găsim ca popor.
Cum pot fi pedepsiţi politicienii iresponsabili?
Politicienii trebuie sancţionaţi la vot. Prin refuzul de a le mai încredinţa o demnitate publică. Din păcate, memoria colectivă e scurtă, se iartă uşor.
Politicienii aflaţi azi la putere au o mare responsabilitate: să nu ne priveze de alternative democratice. Or, deocamdată, este cu adevărat dramatic faptul că cetăţenii cu convingeri pro-româneşti şi pro-occidentale, care ar dori să se delimiteze de partidele din arcul guvernamental, împotmolite în prea multe scandaluri, nu au pentru cine vota. În afară de Mişcarea Antimafie a lui Sergiu Mocanu, care mizează pe un mesaj justiţiar cu priză la populaţie, în zona extraparlamentară bate vântul, cum se mai spune… Cinismul actualilor guvernanţi se manifestă tocmai în această exploatare a lipsei de alternativă: ori ei, ori comuniştii. Argumentul lor nu poate să ţină la nesfârşit. Aici e marele pericol: într-o bună zi, mulţi moldoveni ar putea prefera alternativa comunistă, dezgustaţi de ceea ce văd acum pe scena politică, şi atunci idealurile tinerei generaţii, care a manifestat în aprilie 2009 pe străzile Chişinăului, vor fi compromise.
În cât timp am putea avea o clasă politică responsabilă?
E o chestiune care ţine de educaţie, de onoare. Iar cu educaţia şi onoarea stăm foarte prost. La noi nu s-a înţeles că un politician ajuns într-o funcţie publică (parlament, guvern…) se pune în serviciul poporului, nu a fost delegat să prade ţara şi să se îmbogăţească.
M-a dezamăgit şi primul val al absolvenţilor de după ‘90, din România şi din străinătate. S-au topit, au fost anihilaţi de obiceiurile locului: au devenit tranzacţionişti, corupţi. Vom avea o clasă politică responsabilă atunci când vom deveni noi înşine, ca societate, mai exigenţi, mai corecţi, mai morali. Când vom învăţa să respectăm legea şi să mai uităm de "tocmeli"… Aşa încât nu vă pot oferi un răspuns prea optimist. Ştiţi vorba aceea, cu gazonul englezesc. Îl tunzi, uzi, pliveşti, îngrijeşti şi tot aşa, decenii la rând… Dar tocmai ceea ce ne lipseşte e timpul. Nouă, generaţiilor de azi. Măcar să nu lăsăm celor ce vor veni după noi un dezastru.[...]
Este Dorin Chirtoacă, primarul capitalei, o şansă pentru menţinerea Partidului Liberal pe arena politică din Moldova?
N-aş vrea să fiu foarte critic acum cu Dorin Chirtoacă. Este un om în care şi eu am crezut la un moment dat, dar prestaţia sa i-a dezamăgit pe mulţi. Are momente de demagogie populistă, e bătrânicios ca discurs — nu se deosebeşte aproape prin nimic de unchiul său, Mihai Ghimpu, şi gestionează destul de prost treburile Chişinăului. De ce nu încheie parteneriate cu capitale din Uniunea Europeană? De ce nu scrie proiecte, nu atrage investiţii occidentale, nu încearcă să obţină granturi avantajoase, pentru a reface, pentru a schimba infrastructura complet degradată a oraşului? Un credit pentru a repara 10 străzi în Chişinău e prea puţin… De ce nu-şi angajează nişte consilieri cu studii şi relaţii în străinătate, experţi cu gândire emancipată? El ne spune, cu o retorică de Ev Mediu, că-i gata să-şi taie o mână pentru integrarea europeană, crezând că impresionează pe cineva. Omule, nu te mutila, suntem în alt secol, lucrează cu capul, nu te da populist curăţind zăpada în faţa primăriei sau adunând uscăturile în parcul de lângă Lacul Morilor…
Pe de altă parte, riscul revenirii comuniştilor la guvernare nu poate fi exclus. Cum poate fi prevenită o eventuală revanşă a comuniştilor?
Prin constituirea unei noi majorităţi parlamentare, care să continue reformele, poate chiar să le înceapă, ca să aibă şanse la alegerile din 2014.[...]
De la ce a început, totuşi, actuala criză politică|[primul ministru Vlad Filat a fost demis în 5 aprilie, din 24 aprilie Iurie Leancă, viceprim-ministru, conduce executivul]? De la "Pădurea Domnească" [tragic accident de vânătoare, muşamalizat] sau de la denunţarea de către Vlad Filat a Acordului AIE 2?
Criza politică a început chiar de la constituirea AIE. De la faimoasele "principii şi valori" ale lui Marian Lupu[preşedinte al parlamentului, demis în 25 aprilie]. Şantajul şi trădările de atunci au alimentat disputele dintre componentele Alianţei. Să ne amintim că Vlad Filat mergea la negocieri flancat de Alexandru Tănase şi de Mihai Godea – pe atunci figurile nr. 2 şi nr. 3 în partid –, care mai apoi au părăsit PLDM.
"Pădurea Domnească" a intensificat doar un conflict în plină desfăşurare, când am văzut cu toţii cât de putred e sistemul justiţiei din Moldova. Denunţarea acordului AIE nu a destrămat Alianţa, liberal-democraţii au rămas în guvern, ca şi miniştrii PD şi PL, de altfel. A fost o declaraţie politică prin care s-a dorit o curăţare a sistemului, o atenţionare a opiniei publice… Sigur că nu se poate nega că Vlad Filat a încercat să facă "surfing" pe valul de indignare populară pe care l-a provocat incidentul de la vânătoare. Dar asta ar fi făcut orice politician cu instincte vii: să profite de o conjunctură favorabilă, pentru a-şi consolida poziţia. Însă Filat nu şi-a calculat bine acţiunile şi nu s-a aşteptat la o ripostă atât de puternică şi de perfidă.
Criza politică a început cu adevărat o dată cu demiterea guvernului în Parlament, când PD a votat alături de comunişti moţiunea de cenzură, iar liberalii, deşi n-au votat, au pus atâta virulenţă în atacurile lor, încât au fost percepuţi de opinia publică drept "killerii" morali ai guvernului.[...]
Tot mai puţini politicieni preferă lecturile. Dacă ar citi mai mult, cel puţin din presă, credeţi că ar putea lua altfel de decizii? Cum pot influenţa lecturile calitatea clasei politice de la noi?
Lectura ar face clasa politică mai educată, mai stilată. Citind, luând înţelepciune de la alţii, politicienii moldoveni ar învăţa să negocieze şi să coabiteze fără a cădea în promiscuitate, fără a face compromisuri inacceptabile. Pe scurt: ar deveni mai onorabili, mai frecventabili. Aş dori o clasă politică onestă, cultă şi responsabilă. Este chiar o utopie?
Ce cărţi, pentru lecturi, le-aţi recomanda politicienilor?
Aş insista să înceapă cu "Abecedarul" şi cu "Albinuţa". Oamenii noştri politici, cum spuneam şi mai devreme, ar trebui să deprindă exerciţiul lecturii, să citească literatură artistică – ca să-i vedem că se exprimă inteligibil, coerent, să nu mai aibă vorbirea aceasta accidentată, grosolană, acest vocabular de interlopi. Să se sensibilizeze, să înţeleagă că viaţa nu înseamnă doar bani şi putere, că există şi alte noţiuni care îl înnobilează pe om, precum onoare, curaj, altruism, demnitate.
Aş recomanda — nu doar politicienilor, dar şi ziariştilor noştri, tuturor celor interesaţi să-şi lărgească orizontul – câteva titluri dintr-o bibliotecă imensă, obligatorie pentru cultura unui politician de azi: "Dialogurile" lui Platon, "Principele" şi "Discursurile" lui Machiavelli, "Eseurile" lui Montaigne, "Dicţionarul filosofic" al lui Voltaire, sau o lucrare de căpătâi cum este cea a lui Alexis de Tocqueville "Despre Democraţie în America". Aş recomanda autori din secolul XX, care au reflectat asupra democraţiei moderne: Karl Popper "Societatea deschisă şi duşmanii săi", sau care au "deconstruit" totalitarismul: Hannah Arendt, Jean-François Revel. Filozofi, istorici şi politicieni din fostele ţări comuniste, cum este Adam Michnik, de exemplu (polonezii au o bogată tradiţie a gândirii liberale). Să citească textele lui Václav Havel din perioada disidenţei ("Puterea celor fără de putere"), dar şi memoriile de preşedinte ale acestuia, apărute recent în româneşte cu titlul "Pe scurt, vă rog!". Le-aş mai recomanda un volum publicat recent la Chişinău: Jonathan Powell "Noul Machiavelli. Cum se gestionează puterea în lumea modernă". Autorul acestei cărţi a fost consilier şef al premierului britanic Tony Blair şi ştie ceva despre politică. Ai noştri vor afla din această carte, între multe altele, cum să se comporte cu presa şi cum să respecte opinia publică.[...]
Necazul cel mare al Basarabiei post-sovietice e că nu am avut în aceşti 22 de ani suficient răgaz, nu am avut barem o legislatură democratică de 4 ani, pentru ca nişte reforme să înceapă ca lumea, necum să mai fie şi duse până la capăt. Or, ne-ar trebui măcar două legislaturi complete pentru a putea spune că am trecut Rubiconul. O demonstrează experienţa ţărilor din Europa Centrală, din fostul bloc sovietic. Şi aceste naţiuni încă au avut o poziţie de start mult mai bună ca a noastră. Basarabia n-a fost decât o biată colonie rusificată, în care cei care puteau de bine-de rău să redacteze o declaraţie, un manifest politic în limba română, la începutul anilor ’90, erau o mână de filologi, 3-4 scriitori… Sper totuşi că după ce se vor face toate aranjamentele între foştii parteneri din AIE, guvernul să fie votat şi să evităm alegerile anticipate – ele ne-ar duce direct în braţele Rusiei.
În calitatea dvs. de lider de opinie, jurnalist, scriitor… Cum credeţi, ce-i interesează astăzi cel mai mult pe cetăţenii din Moldova?
Îşi doresc o viaţă mai bună. E multă sărăcie şi disperare în ţară, iar elita politică – de fapt, e vorba de o cooperativă politică – îşi iese din minţi, copleşită de intrigi şi lupte pentru ciolan. Ar fi bine să se-apuce în sfârşit să facă ceva pentru oameni. La ţară, în "Basarabia profundă", nostalgiile după "stabilitatea" erei Brejnev sau după "liniştea" asigurată de Voronin sunt foarte mari.
Credeţi în parcursul european al Moldovei… fără Transnistria?
Aş vrea să cred că ne-am putea dezlega de "ghiuleaua transnistreană" (fără a recunoaşte independenţa regimului de la Tiraspol, ar fi o prostie şi o trădare a intereselor naţionale!), pentru că Rusia nu va pleca, mă tem, niciodată din această regiune. Doar o catastrofă politică şi socială majoră în Rusia o poate obliga să se retragă din teritoriile ocupate. Noi trebuie să spunem clar, pe toate canalele diplomatice şi în toate limbile care contează: "Transnistria e o zonă ocupată militar şi economic de Federaţia Rusă. Nu condiţionaţi integrarea europeană a R. Moldova de rezolvarea conflictului separatist, nu ne aruncaţi în braţele călăilor noştri!"
Dacă ratăm, totuşi, şansele Summitului de la Vilnius, ce ne aşteaptă în 2014, 2015, 2030?
Nimic bun. Vom plictisi pe toată lumea cu mediocritatea şi lipsa noastră de viziune, cu vendetele noastre politice meschine, s-ar putea să fim abandonaţi de partenerii occidentali, mai ales că sunt copleşiţi şi ei de probleme şi crize. Îngrijeşti un bolnav, dar ar trebui să vrea şi bolnavul să se însănătoşească. Dacă nu… sunt destui nefericiţi care aşteaptă la rând!
Interviu cu scriitorul Vitalie Ciobanu, preluat din Ziarul de Gardă, preluat în fragmente cu amabilitatea colegilor din Chişinău.
