Alegeți o limbă
...am rătăcit aproape 1000 de kilometri, între Bucureşti, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Alba Iulia, Braşov, trecând prin valea Oltului şi munţii Carpaţi...răspunzând la întrebări din cele mai variate şi încercând să dau răspunsuri coerente. Valabile. Universal valabile.
Ce înseamnă a fi din Transilvania? De ce occidentalii reacţionează altfel atunci când aud "sunt din Transilvania" decât atunci când aud "sunt român"? De ce este Transilvania mai bogată decât Muntenia? De ce bucureştenii au prejudecăţi despre transilvăneni, şi invers?
Probabil că am ştiut să explic faptul că istoria României a fost astfel făcută încât să existe o oareşcare diferenţă între provincii, că Transilvania a beneficiat de o altă imagine în străinătate datorită misterului care înconjoară regiunile sale, castelele sale, că influenţa imperiului austro-ungar a avut consecinţe nefaste, evident, dar, vorba lui Lucian Boia, a contribuit şi la europenizarea precoce a transilvănenilor, că România nu cunoaşte încă descentralizarea...
Dar n-am ştiut totuşi să explic inefabilul: acel ceva care a făcut ca în timpul dezbaterii la care am participat la Alba Iulia, în cadrul festivalului Dilemei vechi, la final de august, să ne trezim cu câteva întrebări retorice care cam admiteau aceeaşi evidenţă: românii din străinătate admit mai uşor şi mai frecvent faptul că sunt transilvăneni, decât că sunt din România. Este acesta un motiv de ruşine? Nu cred.
Aş zice că este vorba mai degrabă de un bun simţ atavic care ne face să vedem, transilvăneni, că Europa nu mai trăieşte la ora naţiunilor, că am depăşit mitologiile naţionale, adeseori egoiste, limitate şi autosuficiente. Şi că singura şansă pe care o poate avea, de exemplu, un oraş ca Alba Iulia, pentru a deveni european nu doar pentru transilvăneni, pentru care este deja, ci pentru restul Europei (ceea ce ne interesează, de fapt), este să contribuie, aşa cum poate, dar mai ales via unor manifestări care transcend realul şi mitologiile, la inventarea unei contramitologii. Alba Iulia ca referinţă europeană, prin istorie, multilingvism, savoir vivre, cultură etnologică şi oenologică, are toate şansele să conteze pe harta mitologiei Europene.
Alba a fost dintotdeauna un loc de întâlnire a naţiilor, a marilor mitologii şi idei, a marilor scriitori, veniţi, asemeni lui Mihai Eminescu, până şi din Moldova...De ce nu ar reveni? Anul acesta au bătut drumul pentru festival şi dezbatere nu doar curioşi şi pasionaţi din Deva şi Cluj, ci şi bucureşteni, moldoveni...chiar noi, am venit de la Paris. Petre M. Iancu (Deutsche Welle) din Bonn, comisarul Dacian Cioloş, din Bruxelles. Pentru o întâlnire asumată, dorită, iubită şi care nu ne-a dezamăgit. Ascultaţi şi vizionaţi iar înregistrarea dezbaterii. O sală plină pentru o realitate: Alba Iulia are o identitate europeană distinctă, ea trebuie doar cultivată. Zilnic. Asemeni unei lupte permanente, nu doar cu sine însăşi ci şi cu autorităţile de la Bucureşti sau cu prejudecăţile din Occident.
Dar cum să ne cultivăm identitatea dacă nu suntem lăsaţi să o facem?, ne-au întrebat la un moment dat tinerii care militau împotriva deschiderii proiectului minier de la Roşia Montana. Ei bine, pur şi simplu, cu curaj şi încăpăţânare. Cu tupeu, am adăugat eu, căci atât timp cât mai suntem în viaţă nimic nu este pierdut.
Interesant este faptul că, încercând să dau răspunsuri (mai ales francezului care venise la Alba Iulia din neant, paraşutat dintr-un Paris care nu vede mai departe de Bucureşti) am realizat că răspunsurile sunt nu variabile, ci maleabile. Nu sunt date de-a gata ci se fac mergând. Poate că răspunsurile se află la mijlocul drumului pavat cu prejudecăţile noastre, cu neîncrederea Occidentului, cu durerea pe care ne-o dau adevărurile supărătoare, la mijlocul unor lecturi încrucişate: "De ce este România altfel?" şi "Sfârşitul Occidentului", de Lucian Boia, plus "Les idéntités meurtrières", de Amin Maloof.
Alors? "sper că identitatea noastră s-a schimbat în ochii lui Eric Maurice dupa voiajul prin Romania", îmi scria Andrei Vasilescu, după festival.
Dacă s-a schimbat sau nu mai rămâne de văzut. Dar ce cred este că deja a priceput că faptul că suntem diferiţi nu înseamnă că suntem altfel decât europenii din alte state. Şi cu siguranţă a înţeles un mesaj...munţii pot muta uneori interesele.
Astăzi Presseurop publică un articol despre Roşia Montana. Tot astăzi are loc mitingul românilor din Franţa împotriva deschiderii minelor de la Roşia Montana. Este deci Alba Iulia europeană? Eu zic că da.
