Balcan Blues

Se spune că trebuie 20 de ani să faci o generaţie. Este timpul care a fost necesar pentru a încheia destrămarea fostei Iugoslavii. Cu arestarea, în 26 mai, a lui Ratko Mladić, ultimul dintre principalii inculpaţi de Tribunalul Penal Internaţional de la Haga, justiţie va fi făcută în sfârşit pentru Srebrenica, cea mai mare crimă din războaiele fratricide care au devastat Croaţia şi Bosnia din 1991 în 1995 (şi Kosovo în 1999). Acum, pagina poate fi întoarsă şi Serbia poate spera la o aderare la Uniunea Europeană.

Coincidenţă sau nu, acest eveniment intervine în aceeaşi săptămână în care Croaţia a aflat că negocierile pentru aderarea ei s-ar putea să nu fie finalizate până la sfârşitul lunii iunie, aşa cum era prevăzut. "Noua extindere a UE este o decizie strategică care provoacă o nouă încleştare geopolitică între ţările occidentale", a remarcat cotidianul croat Novi List săptămâna aceasta. "Ca şi la începutul anilor '90, pe de o parte se află ţările conduse de Germania şi Austria, cărora li s-au alăturat ţările din Grupul de la Visegrád (Polonia, Ungaria, Republica Cehă şi Slovacia), care consideră că Croaţia a fost prea mult timp victima prejudecăţilor şi îi sprijină aderarea rapidă la UE. Pe de cealaltă parte sunt Marea Britanie şi marii săi aliaţi continentali, Olanda, Danemarca şi ţările scandinave, care doresc să încheie negocierile la sfârşitul anului, atunci când Serbia ar putea îndeplini condiţiile pentru candidatura de aderare la UE". Acest scenariu devine credibil odată cu arestarea lui Mladić. Dar cei Douăzeci şi Şapte vor trebui să acţioneze cu prudenţă, întrucât Balcanii rămân un focar de numeroase crize potenţiale.

La Belgrad, este încă prea devreme pentru a evalua consecinţele politice ale arestării lui Mladić, dar la Zagreb, condamnarea recentă la Haga a generalului Gotovina a întărit unele sentimente de ostilitate faţă de UE. Şi în ambele ţări, corupţia şi naţionalismul excesiv ameninţă în continuare perspectiva unei aderări fără incidente.

În Bosnia-Herţegovina, sârbii, cei comandaţi de Mladić, încă ameninţă să organizeze un referendum privind independenţa lor, ceea ce ar însemna eşecul păcii firave stabilite în 1995. Iar în Kosovo, pe care încă refuză să-l recunoască cinci state din UE şi unde criminalitatea şi corupţia prosperă, ipoteza unei separări între partea cu majoritate albaneză şi cea cu majoritate sârbă cântăreşte încă greu în echilibrul regional.

În ajunul arestării lui Mladić, comisarul UE pentru extindere şi politica de vecinătate, Stefan Fülle, a prezentatnoua strategie a UE pentru vecinătate, concentrată în principal asupra lumii arabe, în detrimentul unor ţări precum Belarus, Ucraina şi Georgia, care au fost până în prezent considerate drept priorităţi. Ca şi cum Uniunii Europene i-ar fi greu să acţioneze constant în mai multe direcţii. Balcanii sunt la intersecţia dintre aceste două perspective, extinderea şi vecinătatea. Croaţia şi acum Serbia sunt în prim-plan. Dar efortul care trebuie depus faţă de aceste două ţări nu trebuie să oculteze interesele din întreaga regiune. Arestarea lui Mladić este doar un capitol într-o istorie cu multe riscuri.