Alegeți o limbă
“Acum patruzeci de ani, ‘Union Jack’ (steagul Marii Britanii) a fost înălţat pe sediul de la Bruxelles al Comunităţii Economice Europene de la vremea respectivă”, scrie în introducere Dominic Lawson în The Independent.
Poate că am scăpat ceva din vedere, dar nu pare a fi niciun fel de festivitate de sărbătorire, nici la Bruxelles, nici în Marea Britanie, pentru a marca cea de-a 40-a aniversare a unui moment care poate fi considerat – cel puţin din punct de vedere simbolic – ca fiind cel mai important din istoria britanică de după război.
Punând în contrast relaţia Marii Britanii cu Europa faţă de cea a Irlandei – care s-a alăturat CEE în acelaşi timp şi acum a preluat preşedinţia naţioanlă rotativă a UE, cronicarul conservator conchide că majoritatea britanicilor sunt mult prea îndepărtaţi de starea de spirit a celor care sunt în centrul proiectului UE. În contextul creşterii presiunilor asupra primului ministru britanic David Cameron pentru a organiza un referendum explicit “in-out” asupra apartenenţei britanice la UE, Lawson adaugă:
ştiu că mulţi consideră că este de-a dreptul necivilizat să nu fii membru al UE. Dar nu am simţit deloc, atunci când am fost în Elveţia, că sunt departe de civilizaţie, şi nici că imaginea Elveţiei pe plan internaţional este oarecum umbrită de lipsa de apartenenţă la acest club politic anume. După patruzeci de ani, este şi timpul să reevaluăm condiţiile parteneriatului nostru: precum şi în cazul unor căsnicii, o despărţire amicală este preferabilă unei coabitări arţăgoase.
Newsletter în limba română
