Alegeți o limbă
Editorialul din Le Monde din 29 august defineşte posibila alegere a italiencei Federica Mogherini, ca Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe, ca fiind o “proastă alegere”. Decizia va fi luată în Consiliul european din 30 august.
Pentru acest cotidian:
dacă acest scenariu se confirmă, va fi o zi tristă pentru Europa. Doamna Mogherini, susţinută cu perseverenţă de primul ministru Matteo Renzi, îndeplineşte uşor mai multe condiţii: este o femeie (şi cam lipsesc, la vârful UE), este social-democrată (aspect pozitiv pentru echilibrul politic), permite Italiei să-şi plaseze unul dintre pioni, iar doamnei Merkel, să-i facă o concesie lui Matteo Renzi, de care are nevoie pentru a-şi implementa strategia economică. Este perfect anglofonă şi francofonă. Toate cerinţele sunt îndeplinite. Toate, mai puţin una: experienţa - şi carisma pe care ar putea să o confere postului de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe. [...] Asta este tot. Exceptând o anume indulgenţă pentru Rusia, pe care o împărtăşeşte cu guvernul său şi patronul companiei de gaz ENI, nimeni nu poate identifica cu exactitate ideile care-i ghidează filosofia diplomatică. Este exact ceea ce convine de minune statelor membre, care revendică o diplomaţie naţională activă, asemeni Franţei şi Marii Britanii, sau celor care, asemeni Germaniei şi Italiei, privilegiază o diplomaţie ştearsă, ghidată de interesele lor economice.
